Despre mine

Fotografia mea
str. Horea nr.7, ap. 4, Satu Mare, Romania
Email : danvio02@gmail.com, Vodafone : 0720109345, Orange : 0742700810, www.mediatorsm.blogspot.com ID Skype : mediatordanciu

13.09.2011

Despre fericire

Stateam odata la un pahar de vorba cu cineva, si discutam vrute si nevrute. La un moment dat, a venit o intrebare, care m-a surprins. Persoana m-a intrebat daca am fost vreodata fericit. Incercand sa ma gandesc la un raspuns, am intrebat la randul meu: "dar de ce ma intrebi acest lucru?". Mi-a raspuns ca ea, persoana , n-a fost niciodata fericita. In timp ce imi raspundea si explica de ce e nefericita, bineinteles dand vina pe altcineva, ma gandeam la mine incercand sa-mi dau seama, nu daca am fost fericit, ci daca am fost sau m-am simtit vreodata nefericit. Desigur ca era deja randul meu sa raspund, asa ca i-am raspuns : "stii poate o sa para ciudat, dar eu niciodata nu m-am simtit nefericit. Nici macar in momentele dificile."
Nu ma gandisem niciodata, pana in acel moment, la acest lucru. Cand am ajuns acasa, fiindca intrebarea imi ramasese in minte, am incercat sa-mi dau seama de ce nu m-am simtit niciodata nefericit. Si am ajuns la o explicatie simpla, asa cum, de regula, toate lucrurile care par complicate, in fapt, au o explicatie foarte simpla.
Am realizat ca nu m-am simtit niciodata nefericit pentru ca eu am fost cel care mi-am creat propria fericire sau premisele de a fi fericit sau multumit. In fapt fericirea este o stare relativa, creata de mintea si in mintea omului. Ceea ce il face pe unul fericit poate sa-l faca pe altul profund nefericit. Ceea se intampla in mintea fiecarui om, doar el poate controla: a gandi, a planifica si a actiona. Sau doar o parte din acestea, ori nici una. Daca doar gandesti dar nu actionezi, e ca si cum n-ai gandi. Sau sa actionezi fara sa gandesti.
Pe undeva prin Constitutia USA scrie ca toti oamenii au dreptul la fericire. Dreptul, nu obligatia. Nu poti obliga pe cineva sa fie fericit. O obligatie nu inseamna fericire. Cum ar fi sunat: toti oamenii au obligatia sa fie fericiti. Cum sa-i obligi sa fie fericiti ? 
Asa ca, aceia care au compus textul acelui act, au stabilit ca toti oamenii au dreptul sa fie fericiti. Ce n-au spus in acel document este, ca sta doar in puterea fiecaruia dintre noi, sa fim fericiti sau nefericiti. Cu alte cuvinte suntem direct responsabili si singurii artizani ai propriei fericiri sau nefericiri. 
Fiecare dintre  noi, am venit pe lume singuri si plecam singuri. Intre aceste doua evenimente, avem de facut un singur lucru. Sa ne construim fericirea sau nu. Persoanele care apar vremelnic in viata noastra, pot sa ajute la fericirea noastra sau sa ne faca nefericiti, dar nu e vina lor. Ele sunt responsabile de propria lor fericire, care cateodata poate sa insemne nefericirea celorlalti. Si asta pentru ca le dam noi voie.
Daca ar fi sa aplic aceasta filozofie, daca vreti, la profesia noastra de mediatori, pot sa afirm fara sa gresesc ca multi dintre colegii nostri sunt profund nefericiti si nemultumiti, la fel ca si interlocutoarea mea de la inceputul acestui articol, pentru ca ei considera ca altii sunt responsabili de faptul ca sunt nefericiti. Ei nu trebuie sa faca nimic, ci altii trebuie sa faca si sa munceasca ca ei sa fie fericiti.
Numai ca aici avem o problema. Ceilalti n-au venit pe lumea asta ca sa ne faca pe noi , mediatorii fericiti si multumiti, ci pentru ca ei sa fie fericiti si multumiti. Nici avocatii, nici legiuitorii, nici judecatorii, nici formatorii, nici macar jumatatile noastre sau cei apropiati noua.
Mediatorul trebuie sa lucreze ca sa-si construiasca propria fericire si nu altcineva. Altcineva are alta treaba de facut. Lucreaza la fericirea lui si probabil este dispus sa faca asta.
Oare cati dintre noi sunt dispusi sa faca asta ? 
Este clar ca daca mediatorii nu lucreaza la a-si construi fericirea profesionala si personala, vor fi profund nefericiti. Si nu pot da vina pe nimeni. Se spune ca jumatate din destin il primesti, jumatate il construiesti. Suntem in a doua jumatate, dragi colegi. Si avem mult de munca la a construi destinul si fericirea profesionala ale fiecaruia dintre noi
E o intrebare importanta zic eu, pentru fiecare, daca suntem impliniti si fericiti profesional sau daca mai avem de lucrat la asta ?
Asa ca, nu va fie teama. Fiti fericiti dragi colegi.

Viorel Danciu - mediator
Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni


24.08.2011

Profesia de mediator - o stare de spirit

Profesia de mediator, este inainte de toate, o stare de spirit. O stare de spirit care trebuie sa duca la determinare. Determinare in a fi prezent intre oameni si problemele lor si de a preveni "razboaie" lungi si costisitoare. Intotdeauna un razboi a fost si este mult mai costisitor decat o pace. Nici nu mai vorbesc de eforturile ulterioare de reconstructie. Si asta e valabil in orice fel si orice tip de conflict.
Asa ca mediatorul trebuie sa-si faca simtita prezenta in orice moment sau loc, iar nu sa astepte.
Cand spun ca este o stare de spirit, o spun fiindca traim vremuri conflictuale si e nevoie de noi mai mult ca oricand. Si daca nu simti si nu crezi asta va fi greu. Si pentru noi si pentru cei aflati in conflict.
Asa ca o schimbare de mentalitate e mai necesara ca oricand. Desi unii cred ca nu au nevoie de asa ceva, sau cred ca deja s-au schimbat doar prin faptul s-au autorizat sau pentru faptul ca doar dezbat pe forumuri despre mediere, trebuie sa le spun ca gresesc.
Si gresesc pentru ca unii se cred mai presus decat cei aflati in necazul unui conflict si ii asteapta pe acestia sa-i caute. As spune ca e doar o dovada de orgoliu si mandrie care n-are nimic de-a face cu medierea. Asteapta ca aceia aflati in probleme sa-i caute la birourile lor. Ma intreb si eu, sa-i caute pentru ce?
Atata vreme cat mediatorul autorizat are aceste viziuni, n-o sa faca multe parale. Atat la propriu cat si la figurat. Asta inseamna ca n-ai schimbat nimic sau si mai rau sa crezi ca n-ai nimic de schimbat. Am vazut destui care gandesc asa, iar cei care cred ca nu mai au nimic de schimbat, sunt intr-o mare eroare. Ei sunt cei care au sindromul expertului. Adica cel care crede ca nu mai are nimic de invatat sau de schimbat. Si asta e inceputul sfarsitului. Pacat ca unii au sfarsit sau vor sfarsi inainte de a incepe. Inceputul si sfarsitul sunt unul si acelasi.
Singurele instrumente, cu care te poti evalua ca mediator cu starea de spirit necesara, sunt informarile si medierile. Adica numarul lor. Sunt singurii indicatori care arata daca ai starea de spirit necesara si te-ai schimbat sau ai schimbat ceva in atitudinea ta. Daca te multumesc aceste cifre si poti trai multumit de ceea ce faci, inseamna ca esti acolo unde trebuie. Daca nu, atunci trebuie sa faci altceva. 
A continua sa faci aceleasi lucruri si sa astepti sa obtii alt rezultat, este definitia prostiei.
La recomandarea cuiva, am urmarit serialul Fairly Legal, un serial de 10 episoade in care am vazut si recunoscut starea de spirit care trebuie sa-i fie specifica unui mediator pentru a putea face medieri. Desigur completata de o minte agera, curaj si incredere in tine ca mediator, ca poti face totul ca sa ajuti partile sa ajunga la o intelegere. 
Chiar in legea noastra este o formulare care defineste acest spirit. si anume mediatorul va depune toate eforturile si va face totul ca sa identifice intentia reala a partilor. 
Dar acelasi lucru trebuie sa-l facem si vis-a-vis de noi. Sa depunem toate eforturile si sa facem totul sa devenim MEDIATORI.
Credeti ca voi ati depus toate eforturile si ati facut totul ca sa deveniti mediatori ?

Viorel Danciu - mediator
Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni

19.08.2011

Hotararile CdM si Cutia Pandorei

Se pare stimati colegi, si nu doar se pare, ci este deja o realitate, faptul ca CdM a ajuns la limita competentei. Sau, mai precis, scolile de formare acreditate de CdM si care in acest moment controleaza CdM-ul, au ajuns la limita propriei incompetente. Cum, probabil au realizat ca aproape nimic din ce au cursat nu prea functioneaza si ca de fapt cursurile de formare mediatori n-au creat abilitatile necesare in mediere, singura solutie pe care au gasit-o a fost sa-i oblige pe cei autorizati deja sa mai faca ceva cursuri si sa ofere niste puncte care de fapt n-o sa le foloseasca la nimic celor cursati, decat la a ramane pe un tablou la care se uita doar cei de pe el. Desigur ca trebuie sa existe o evidenta a mediatorilor, dar nu tabloul national. Din cate se pare nu prea foloseste la nimic. Nu e decat doar o alta taxa. Din proprie experienta cea mai buna publicitate pe care si-o poate face mediatorul este prin informare(aia gratuita) si prin mediere, bineinteles. Nimeni nu se uita la tablouri. Si in special la cel de pe site-ul CdM. Inca la Conferinta din noiembrie 2010 am auzit discutandu-se ca doar aproximativ o treime din mediatorii autorizati si-au achitat taxa de tablou national, probabil cei proaspat autorizati. Asta a fost un semn pentru mine, ca din ce in ce mai putini mediatori devin  interesati sa achite o taxa pentru un tablou la care nu se uita nimeni. Si pe buna dreptate. Cum CdM este cel care se ocupa si de standardul de formare, ar fi trebuit sa observe calitatea celor care ies pe banda rulanta din cursuri, cati din acestia se autorizeaza si cati profeseaza. Dar daca ar fi facut o asemenea analiza ar fi trebuit sa ia la rost pe cineva si sa schimbe ceva. Dar de ce sa schimbi ceva care produce bani dar in schimb nu scoate nimic de calitate. In lege apare pe undeva ca profesia de mediator e compatibila cu orice alta profesie cu exceptia incompatibilitatilor speciale prevazute de alte acte normative. Ori se pare ca de fapt aceasta profesie nu e deloc compatibila cu orice alte profesii, fiindca abilitatile de mediator trebuie sa la ai dinainte de cursul de formare, fiindca aceste cursuri nu creaza abilitati. Ori nu orice profesie "compatibila" dupa textul legii creaza abilitati, asa cum de altfel se si vede din numarul celor care profeseaza si care sunt foarte putini. Cum au inceput sa-si dea seama ca mediatorul este o profesie de vocatie, e clar ca nu e compatibila cu oricine si orice. Cifrele vorbesc de la sine. Cusati intre 8 si 9000, autorizati 2800, practicanti maxim 50(daca sunt atatia). Interesant, nu ?
Nu am inteles rostul obligarii mediatorilor sa se inscrie in asociatii profesionale daca tot CdM-ul trebuie sa se ingrijeasca de pregatirea continua a mediatorilor. Asta nu mai era treaba CdM. Era treaba asociatiilor profesionale, ca de aia le spune PROFESIONALE. Lipsa de pregatire, in mod clar te duce la limitare si selectia e naturala si asa trebuie sa fie. Cei nepregatiti oricum se vor elimina singuri. Nu mai e cazul  s-o faca CdM. Deja se si intampla. Faptul ca apari pe un tablou nu inseamna deloc ca esti mediator. Pentru asta trebuie sa si mediezi.
Asa ca CdM vazand ca sunt foarte putini cei care profeseaza si diin ce in ce mai putini care se autorizeaza sau platesc taxele, sau gandit cum sa faca sa-i oblige pe mediatori sa mai plateasca niste cursuri, doar pentru a aduna niste puncte care nu le folosesc la nimic si care n-au cum sa  creeze in 2-3 zile niste abilitati, care oricum nu exista. Astfel ca s-au emis 2 hotarari, 2246 si 2247, care n-au facut altceva decat sa deschida cutia Pandorei. Rezultatul nu poate fi decat ca CdM se poate trezi cu o gramada de procese in instanta si nu stiu cum le va face fata. Cred ca un lucru corect din partea lor ar fi sa recunoasca ca nu au viziunea necesara si ca s-a ajuns aici din cauza lipsei intelegerii a ceea ce aveau si au de facut. Amenzi, presiuni si obligatii oricine poate sa impuna si nici nu trebuie sa fii foarte destept pentru asta. Se pare ca tocmai cei care se afla in fruntea CdM nu doresc in nici un fel ca mediatorii sa devina o profesie puternica si respectata si asa sa-si asigure conducerea CdM. Si asta imi arata ca nu au nici un fel de respect fata de noi ci doar ne considera probabil, o vaca buna de muls. Daca cineva trebuie sa plateasca, cu certitudine nu mediatorii sunt aceia. Ci aceia care au adus medierea in starea in care se afla acum, creand false premise si asteptari.  
Daca in 2010 CdM raporta ca la nivel national s-au facut vreo 200 si ceva de medieri , fiind peste 2200 de mediatori, adica nici macar una de caciula, ma intreb oare ce se intrebau ei atunci ? Ei considerau asta un succes ? Imi pare rau s-o spun, dar nu era deloc un succes. Cand simti ca nu faci fata si nu poti face mai mult, pur si simplu e cazul sa pleci. Numai ca in Romania n-o sa vedem repede pe cineva care sa lase locul altcuiva, recunoscand ca este depasit. Prefera sa tina cu dintii de pozitie chiar daca se alege praful de tot. Fiecare se gandeste la interesele lui, fara nici cel mai mic respect fata de oamenii in fata carora este responsabil. In Romania nu exista asa ceva. Nimeni nu e responsabil de nimic. Toti fac ce vor si nimeni nu raspunde. 
Si cei din CdM prin hotararile 2246 si 2247, nu fac exceptie. 
Si-au arata limita propriei incompetente.

Viorel Danciu - mediator autorizat
Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni

12.08.2011

Despre medierea obligatorie si titlurile executorii

Deja la aproape 6 ani de la aparitia legii se discuta si se dezbat cele doua subiecte arzatoare si care, se pare, ca impiedica pe unii colegi mediatori sa faca mediere.
Inca nu s-a inteles ca aceste doua, deziderate, daca vreti, sunt sanse nule ca sa se intample si sa devina piatra de temelie a acestei profesii. De fapt tocmai de la lipsa de intelegere a acestor notiuni, care de fapt nici nu au nimic de a face cu profesia noastra, duce la paradoxul ca aproape 2800 de mediatori ( spun aproape fiindca nu toti suntem in oala asta) stau si asteapta sa se intample unul dintre acestea sau chiar amandoua. Adica medierea obligatorie si acordurile in mediere sa fie considerate titluri executorii.
Pai sa  le iau pe rand.
1. Medierea obligatorie. 
Din pacate am o veste proasta pentru cei care asteapta ca medierea,  ca procedura de solutionare a conflictelor sau litigiilor, sa devina obligatorie. Vestea este ca nu se va intampla. De ce? Foarte simplu.
Pentru ca de exemplu cuvantul obligatoriu n-are nimic de-a face cu medierea. Niciodata n-o sa convingem partile sa vina obligate la mediator, si mai mult sa si ajunga la un acord de vointa. Cum, obligate ? Nu mai e vointa lor, e a altcuiva.
Un alt aspect este legat de accesul liber la justitie. Nu poti ingradi accesul orisicui la justitie printr-o procedura extrajudiciara. Si mai ales motivatia nu este corecta. Adica pentru a degreva instantele de numarul de dosare ? 
Nu poti conditiona accesul la justitie pe motiv ca vrei sa degrevezi instanta de numarul mare de dosare. Asta mi se pare cea mai mare ineptie. Si inca unii o mai cred. 
Fiindca tocmai instantele nu-si doresc asta. Asta o doresc doar mediatorii. Suna ciudat, dar asa stau lucrurile. Instantele contrar pozitiilor oficiale, in fapt nu-si doresc degrevarea de numarul mare de dosare.  Adica mai pe sleau, va inchipuiti ca vor renunta la afacerile lor ca sa avem noi, mediatorii, afaceri ? Mda, sigur ca da.
Si cand ma refer la afaceri ma refer la Stat, cei din sistem(stim noi care) si cei care au profesii implicate in sistem.
Chiar presupunand prin absurd, ca de maine medierea devine obligatorie, pot sa afirm cu certitudine , ca acei mediatori care asteapta medierea obligatorie, nu vor avea mai multe medieri ca si pana acum. Adica O.
A face mediere este mult mai mult decat a avea un birou amenajat , unde sa stai si sa astepti sa vina oamenii buluc la tine , si tu doar vei semna stampila si incasa onorarii. Cei care mediaza, chiar stiu despre ce vorbesc.
Un alt aspect care a inceput sa se repete in ultimii 2 ani, si mai ales in perioada de vara, e faptul ca apare cate cineva, care lanseaza pe piata zvonul unor modificari sau se lanseaza vreun proiect despre medierea obligatorie, ca sa dea apa la moara celor care m-ai stateau in expectativa daca sa faca cursul sau nu, sau celor care sunt cursati dar inca nu s-au autorizat. De fapt pe aceasta idee s-a dezvoltat o industrie, unde impozitul pe prostie e destul de mare. Si pe care din ce in ce mai multi il platesc. Probabil ca multi dintre mediatori si viitori mediatori nu cunosc vorba aceea ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Daca mediatorii se asteapta ca altii ne vor crea noua conditiile sa facem mediere sau oamenii sa ajunga in mediere trimisi sau pregatiti de altcineva. pot de pe acuma sa se apuce de altceva. 
Am inteles ca unii n-au inteles deloc ce au de facut ca mediatori. Ca sa mediezi nu e de ajuns sa schimbi cateva pareri pe forumuri sau pe Facebook. Acolo poti sa te dai si ceea ce nu esti. Adevarul e ca doar la tine, in biroul de mediator, poti sa arati ce esti si ce faci. Nu pe forum sau pe Facebook.

2. Titlu executoriu

Asa cum reiese si cum se intelege, titlu executoriu inseamna practic o obligatie a cuiva fata de altcineva si care poate avea consecinte din cele mai neplacute in cazul in care cel obligat nu se achita sau nu executa obligatia. Pai si atunci intreb si va intreb, ce are de-a face asta cu acordul de vointa al partilor in mediere unde nimeni nu obliga pe nimeni. Partile implicate fac ceva pentru ca ei asa doresc si nu ii obliga nimeni. Pentru ce e nevoie de un titlu executoriu, cand ei se inteleg ca sa faca ceva fiindca asa e dorinta si placerea lor si nu e cazul sa fie obligati.
Aceasta notiune nu are nimic de-a face si nu tine de domeniul nostru, iar cine doreste un titlu executoriu, e clar ca trebuia sa ajunga in alta parte, nu la mediator. Partile au posibilitatea sa ceara avizul unui notar sau judecator, daca ele doresc si este cazul iar partea cu titlu executoriu nu mai este problema noastra. 
Am sesizat ca aceasta problema apare mai ales la mediatorii de fomatiei juridica ca pregatire, juristi sau avocati. Si pe multi ii impiedica sa faca mediere, sau cel putin o folosesc ca scuza, ca vezi doamne de aia nu pot face medieri, si nu din alte cauze , pe care poate prefera sa le ascunda. Adica intotdeauna cauza este undeva inafara si nu la ei. 
Daca ar fi sa fac o comparatie intre a obtine un titlu executoriu sau sa mediezi si sa ajuti partile sa ajunga la un acord, prima este mult mai usoara. Asta poate s-o faca orice jurist sau avocat si nici nu trebuie sa fie foarte destept.
La a doua incearca multi dar de reusit sunt foarte putini. 
Da buni.

Viorel Danciu - mediator
Presedintele Asociatiei Mediatorilor Ardeleni





06.08.2011

Despre bun simt

Mai zilele trecute, fiind la o conferinta si la o lansare de carte, nu spui care, ma intalnesc cu un coleg mediator. Dupa schimbul firesc de amabilitati, intram in discutie si imi spune ca se vorbeste in targ cum ca am fost vazut pe holul instantei uitandu-ma pe listele de sedinte, ca am stat de vorba cu oamenii pe holul instantei si mai mult de atat, stia ca am fost chiar in vizita la o persoana acasa, persoana care era parte intr-un litigiu. 
Si asta, dupa parerea unora, ar fi o dovada clara a lipsei bunului simt din partea mea. Desigur, colegul mediator, dorea din partea mea lamuriri daca sunt adevarate toate acestea.
I-am spus ca tot ceea ce mi-a relatat este foarte adevarat. Am facut acele lucruri doar pentru ca imi faceam treaba ca mediator. Probabil dupa standardele celor care ma urmareau si se ingrozeau de cata lipsa de bun simt dau dovada facand aceste lucruri. Daca a face informari si medieri este o dovada de lipsa de bun simt , probabil ca sunt dintre cei mai rai. Irecuperabil. Cred ca daca colegul iar intreba pe cei care au trecut prin mediere in biroul meu, s-ar putea sa afle cu totul altceva.
Daca ar fi ca succesul mediere sa se masoare doar in "bun simt", in mod sigur as fi pe ultimul loc. In schimb, dupa unele statistici si dupa masurile punitive luate de CdM in ultima hotarare , pot sa afirm fara sa gresesc ca in Romania marea majoritate a mediatorilor au o mare gramada sau tone de "bun simt". Si probabil vor avea si puncte.
Dar n-au medieri.
Desigur fiecare are dreptul sa-si stabileasca propriile reguli de a face mediere. Asa cum este stipulat in lege, si undeva scrie foarte clar, ca mediatorul are dreptul si chiar indatorirea sa faca toate demersurile pentru a informa si a stabili intentia reala a partilor dintr-un litigiu sau conflict, de a participa la mediere. Ma intreb daca aceia care ma judeca ca fiind lipsit de "bun simt", cum se achita de ceea ce am aratat mai sus. Cum afla de un litigiu, cum informeaza partile, cum fac demersurile pentru a afla intentia reala a partilor si cum ii aduc in mediere, daca ei stau in birouri inconjurati de foarte mult "bun simt" ?
As pune chiar intrebarea care situatie e mai lipsita de bun simt :
- atunci cand te duci , te informezi despre un conflict, vorbesti cu partile, ii inviti la informare, faci corect informarea, ii aduci in mediere chiar si dupa 2-3 intalniri si ii ajuti sa ajunga la o solutie care sa-i satisfaca si sa te plateasca multumiti de munca ta ?
- sau in situatia cand stai in birou si astepti sa vina unii sau altii sa te caute, cand stii ca afara sunt 4 milioane de conflicte in instante si alte cateva milioane care mocnesc sau urmeaza sa ajunga in instanta si tu sa nu faci nimic  pentru ca crezi ca ai bun simt ?
E o chestiune la care multi ar trebui sa reflecte si sa decida daca au bun simt sau ar fi mai indicat sa renunte la falsul "bun simt" si sa se apuce de treaba. Dar asta e o decizie personala si individuala. 
Poate ca ar trebui sa lasam mandria si orgoliul la o parte, fiindca astea n-au nimic de-a face cu bunul simt si sa ne uitam atent la aceia care au inteles rolul si pozitia mediatorului in societate si sa facem ceea ce ne-am angajat sa facem. Adica Mediere. 
Oamenii asteapta si au nevoie sa fie informati si sprijiniti... nu  de "bun simt" au ei nevoie, Numai ca se pare ca doar de asta au parte de la majoritatea dintre noi. De fapt bunul simt inseamna sa fii activ si sa vii in intampinarea problemelor lor, sa-i informezi si sa mediezi litigiile dintre ei. Chiar daca li se pare ciudat unora, oamenii inteleg si  aleg sa vina in mediere. 
Nu vreau sa calific pe nimeni ca fiind lipsit de bun simt, si ma refer la cei care stau si asteapta. Dar ii rog sa se uite in oglinda, sa se priveasca bine, sa se intrebe cate mediere au facut in ultima saptamana, luna sau an si daca raspunsul e niciuna sau foarte putine, in timp ce pe holurile instantelor de multe ori e ca in gara, atunci sa se intrebe cine e cu adevarat lipsit de bun simt. 
Sau ar trebui sa se intrebe: Oare mi se potriveste aceasta profesie ?
Cred ca e mult mai importanta intrebarea asta...

Viorel Danciu - mediator

23.07.2011

Despre incredere

Am avut ocazia sa particip in Oradea la lansarea de carte "Medierea oxigen pentru afaceri" , carte coordonata de catre doamna deputat Alina Gorghiu, unde am avut ocazia sa revad cativa colegi mediatori bihoreni si de asemenea sa cunosc cativa colegi noi. Alaturi de mediatori au fost invitati si cateva persoane cu pozitii importante in judetul vecin. Printre ei as putea aminti pe presedinta Curtii de Apel Oradea, decanul baroului de avocati Bihor, Directorul Camerei de Comert Bihor si cativa oameni de afaceri. Sigur s-au tinut si speech-uri unde fiecare vorbitor a subliniat importanta medierii si efectele benefice pe care le-ar avea asupra societatii in general si asupra justitiei in special. Dar am retinut un cuvant care a fost pronuntat la un moment dat in cuvantarea tinuta de catre Presedinta Curtii de Apel Oradea, dna Cigan Dana Margareta, cuvant la care am sa ma refer putin mai incolo.
Mai intai as vrea sa ma refer la speech-ul tinut de catre decanul Baroului de avocati Bihor, care pe langa unele considerente de ordin general, fara mare insemnatate, n-a ratat ocazia sa-i apostrofeze pe mediatori, ca vezi doamne i-ar vorbi de rau pe distinsii avocati. As dori sa-i aduc aminte ca desi noi am aparut ca profesie in 2006, abia in 2010 au inceput sa apara si sa functioneze birouri de mediatori. Sunt convins ca multi colegi de-ai mei mediatori au avut naivitatea , ca si mine dealtfel, sa creada ca vom avea parteneri si deschidere din partea avocatilor spre mediere, in interesul clientilor lor, asa cum s-a exprimat la un moment dat dl decan. Numai ca am avut surpriza ca , nu numai ca nu am fost bine primiti, dar ne-am lovit de o aversitate si rezistenta fantastica din partea domniilor lor. Stiu ca multi dintre ei au participat si au beneficiat de acel proiect pilot initiat de catre Ambasada americana si desfasurat la Craiova, despre mediere. Din pacate daca ar fi sa fac o evaluare a celor care au fost cursati atunci prin 2007-2008, pot sa spun ca rezultatele sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire. Adica nu stiu ca vreunul din avocatii cursati sa practice medierea cu adevarat. Ba mai mult tocmai unii dintre acestia se opun si desfiinteaza medierea. Eu personal m-am lovit din partea lor de afirmatii de genul: "medierea n-o functioneze niciodata in Romania", "medierea o sa cada in desuetudine", "mediatorii vor fi muritori de foame" si alte asemenea. Deci dlui decan al Baroului Bihor i-as adresa rugamintea sa se uite mai intai in gradina dansilor si pe urma sa fie atent in alta parte.
De asemenea, am ramas surprins ca ne dadea sfaturi cand si cum sa percepem onorarii, si asta numai daca partile ajung la o solutie, altfel n-am fi indreptatiti sa incasam onorarii. As dori sa-l informez ca in mediere onorariile se percep pe sedinta de mediere si nu pe rezultat, pentru simplul motiv ca rezultatul sau solutia este a partilor. Inteleg ca pentru multi avocati este dificil sa inteleaga acest lucru, fiindca ei sunt obisnuiti sa primeasca solutia de la altcineva. De asemenea l-as intreba ca daca aplica aceeasi logica si colegilor dansului, asta ar insemna ca in cazul in care pierd procesele clientilor care i-au angajat, ei restituie inapoi onorariile incasate ? Din cate stiu eu nu. Asa ca onorariile noastre nu sunt problema lor.
Inteleg de asemenea ca au dificultati sa inteleaga ca profesia noastra este distincta si total diferita de a lor si sa respecte acest lucru. Daca pana acum un an faceau toate afirmatiile si aprecierile de mai sus, acuma conform ultimelor noutati, isi aduc aminte ca undeva in legea profesiei de avocat exista cuvantul mediere, si vor sa fie si ei mediatori. Problema e ca principiile acestor doua profesii sunt total diferite, nu se pot confunda, iar in legea avocatilor cuvantul mediere apare doar o singura data. Restul legii n-are nimic de a face cu medierea. Diferenta dintre noi mai consta in faptul ca eu, de exemplu am citit legea lor, in schimb prodecanul Baroului Bihor a afirmat si recunoscut cu nonsalanta, chiar de vreo 3 ori in timpul speech-ului sau, ca n-a citit deloc legea medierii. Dar facea aprecieri si recomandari de parca dansul ar fi redactat-o. Inca o data ma amuza faptul ca tocmai cei care n-au nici in clin nici in maneca cu medierea insista sa ne invete cum sa facem noi astialalti mediere. Le recomand simplu sa se ocupe de profesia lor, care este o profesie interesanta zic eu, iar noi promitem sa le stam la dispozitie cand vor veni cu clientii lor in mediere. Da, ei au clienti noi avem parti. Asta e iarasi o mica diferenta. Si daca tot spun ca actioneaza interesul clientilor lor, atunci banuiesc ca acestia nu-si doresc sa piarda timpul, banii si nervii pe holul instantelor, iar acolo unde se poate, chiar avocatii ar trebui sa-si informeze clientii si sa-i insoteasca la un mediator. Dar pana sa ajunga la acest nivel de constiinta, cred ca mai au mult de lucru. Cu ei insisi.
Acuma sa revin la cele spuse de dna Presedinta a Curtii de Apel Oradea. Am fost atent la cele spuse de dansa, mai ales ca in urma ca ceva vreme in urma, fiind intr-un birou al Curtii de Apel Oradea am vazut scris pe o coala de hartie urmatorul lucru "Dana are intotdeauna dreptate !". Curios, am intrebat cine este Dana si mi s-a spus ca este Presedinta Curtii de Apel. N-am sa reproduc tot speech-ul, dar cu un singur cuvant dna Presedinta a pus punctul pe J. J de la Justitite. Cuvantul era INCREDERE. Am realizat ca de fapt asta e solutia. Dana chiar avea dreptate.
In fapt increderea este, daca vreti,  solutia problemei medierii in Romania. Va intrebati probabil cum anume. Pai e foarte simplu. Intai este vorba de increderea in fortele proprii ale mediatorului. Atata vreme cat mediatorii nu au incredere in ei insisi si avand aceasta premisa nu pornesc sa faca ce au de facut, pasii in mediere vor fi foarte mici si izolati.
Apoi urmeaza stabilirea relatiei de incredere cu partile aflate in litigiu, fara de care nu poti avea medieri. Iar relatia de incredere se stabileste in informarea fata in fata. Informare pe care o poti face daca ai incredere in ceea ce faci si ce stii.
Apoi urmeaza increderea altor categorii profesionale(avocati, juristi, afaceristi) in mediere ca varianta alternativa de solutionare a litigiilor. Incredere care se face tot ca urmare a informarii, care la randul ei are la baza increderea in fortele proprii ale mediatorului.
Si in final increderea judecatorilor in mediere, incredere care se poate castiga intr-un singur mod. Ca noi sa ne facem treaba, adica sa avem incredere sa facem medieri si sa scurtam si sa reducem numarul litigiilor aflate pe rolul instantelor.
De fapt increderea sta la baza oricarei initiative fie ca e de afaceri, fie ca e vorba de familie, fie ca e vorba de orice altceva. Din pacate am ajuns acolo ca nimeni nu mai are incredere in nimeni, iar in acest caz viitorul nu va suna bine pentru nimeni. Asa ca singura alternativa este sa avem incredere in noi si sa-i ajutam apoi si pe ceilalti in acest sens. Si asa vom putea schimba ceva. Si nu ne costa nimic.
Doar prin INCREDERE.

Viorel Danciu - mediator



26.05.2011

Manualul mediatorului de succes (3)

Manualul pe care l-am editat are succes. Tot mai multi colegi din tara il solicita si primesc aprecieri pozitive. Unii au si inceput sa aplice ce am scris in Manual si functioneaza. Nu va ascund ca acest Manual am vrut sa fie si un instrument de statistica, daca vreti, prin care sa testez pulsul medierii la nivel national. Totusi inca numarul celor care doresc cu adevarat sa faca mediere si chiar se apuca sa faca mediere este inca mult sub ceea este nevoie.
Din discutiile pe care le am si le-am avut cu colegii nostri, mai de curand sau mai demult autorizati, reiese foarte clar pozitia reticenta a instantelor cu privire la mediere. Desi au trecut 5 ani si ceva de la aparitia legii medierii, inca nu s-a inteles, de fapt, despre ce este vorba.
Sunt destule instante care inca nici nu au vazut pana acum vreun acord in mediere. Dar aici nu mai este vina lor. Fiindca acordurile in mediere se fac la mediator. nu de catre instante. Din ce am observat, cea mai buna modalitate de a obisnui instantele cu acorduri de mediere, este ca acestea sa fie facute, desigur, la mediator. Numai ca pentru ca un acord in mediere sa fie intocmit, partile trebuie sa ajunga in fata mediatorului. E singura modalitate.
Dar pana sa ajunga partile la mediator, mai sunt niste lucruri de facut. Informarea partilor si construirea relatiei de incredere. Fara aceste doua "ingrediente" este destul de dificil sa ai ambele parti in fata, daramite sa m-ai ajunga si la un acord.
Asa ca singura cale ca instantele sa inteleaga si accepte medierea este ca acordurile in mediere sa ajunga pe masa lor. Pentru simplul motiv ca asa vor invata cum sa procedeze cu ele. 
Adultii invata facand nu doar citind.
Si asta este valabil si in cazul lor. Dar mai ales in cazul nostru.
Manualul, asa cum am mai spus, vine si arata ce trebuie sa faca un mediator, pe pasi, ca sa aiba cazuri in mediere.
Asa ca pentru a elimina reticenta instantelor, mediatorii trebuie sa faca un lucru simplu: INFORMARE si MEDIERE.
Inca nu multi dintre noi au constientizat puterea acestui instrument numit INFORMARE. De altfel chiar discutam zilele astea cu o colega mediator-avocat si mi-a spus ca nu a avut nici un caz in mediere pana acum. Dar a avut solicitari, numai ca nu stiut cum sa le abordeze si astfel nu s-a mai ajuns la mediere. Am intrebat-o daca s-a dus sa stea de vorba cu cei care s-au arata interesati de mediere, si mi-a spus ca nici vorba, ca a considerat ca e pierdere de vreme si daca vor aia ceva sa vina s-o caute. Nici nu mai spun ca pe parcursul discutiei la telefon nu mi-a dat posibilitatea sa articulez nici macar o fraza intreaga. A vorbit doar ea. Atunci imi pun intrebarea, cum crede ca va avea macar vreo mediere daca nu stie sa asculte si asteapta ca cei interesati sa invete ei cum e cu medierea si pe urma sa vina s-o caute ? 
Asta e "greseala" pe care o fac cei mai multi mediatori. Asteapta sa se informeze partile singure, asteapta ca instantele sa informeze si sa le trimita cazuri in mediere, asteapta ca instantele sa nu mai fie reticente, asteapta sa devina medierea obligatorie si alte asemenea asteptari fara sens. 

In manualul meu spun ca mediatorul trebuie mai intai sa-si schimbe mentalitatea si modul de lucru si de ascultare si pe urma sa lucreze la aceste lucruri vis-a-vis si de ceilalti. Altfel manualul meu nu-i va folosi la nimic, fiindca mediatorul trebuie sa si faca ce am scris in el, nu doar sa lectureze.
Nu am pretentia ca manualul ii va ajuta pe toti , desi mi-as dori si le-as dori acest lucru. Unii nu vor putea sa-si schimbe mentalitatea si modul de lucru, unii nu vor dori sau putea sa faca acest lucru, unora nu li se va potrivi sau asa vor crede, unii nu sunt facuti sa faca mediere sau nu au viziunea corecta sa faca asta. Nu e nici problema, pana la urma asa cum spuneam intr-un articol mai vechi, solutia e in mana fiecaruia dintre noi. Iar medierea , pana la urma, este si trebuie sa fie o profesie de vocatie.

Spor la medieri !

Cu stima,

Viorel Danciu - mediator





23.04.2011

Sarbatori Pascale

Am ajuns, din nou, sa sarbatorim un nou Pasti, Si e bine ca il sarbatorim cu totii. Se spune ca sarbatoarea Pastelor ne aduce tuturor lumina in suflete si ne face mai buni. N-ar fi rau sa ne aduca lumina si in minte. E la fel de importanta ca lumina din suflet. Cand ai mintea si sufletul luminate nu se pot intampla decat lucruri bune.

De aceea le doresc tuturor colegilor mei si nu numai, ca sarbatorile de Paste sa le aduca lumina in suflet si minte ca sa poate deosebi binele de mai putin bine si sa faca lucruri bune pentru ei, pentru  familiile lor si pentru toti cei din jurul lor.

Cred ca e cel mai frumos lucru care il poate face un om. Sa faca bine pentru ceilalti. Si cred cu tarie ca profesia noastra este binecuvantata. Fiindca mediatorii sunt facatori de pace. Sunt cei care sunt daruiti de Domnul sa opreasca razboaie, conflicte si litigii. Nu cred ca exista o mai mare multumire sufleteasca decat aceea sa vezi ca ai reusit sa faci ca ura si razbunarea sa dispara si sa fie inlocuita de intelegere, compasiune si cateodata, iubire. Si asta nu se poate evalua in bani sau in vreun lucru pamantesc.
Oamenii care reusesc sa faca asta sunt si ei binecuvantati, fiindca nu oricine poate sa faca acest lucru. Acela care doreste sa faca acest lucru. si isi doreste cu adevarat, trebuie sa se schimbe de asa natura incat sa nu se mai recunoasca nici el. Trebuie sa-ti depasesti toate temerile, fricile, propriile limite. Sa te eliberezi de toate lucrurile care te tin in loc.

Pentru asta trebuie sa te cunosti pe tine insuti foarte bine, apoi sa treci la treaba si sa te schimbi. Asa vei reusi sa-i schimbi si pe altii. Fiindca vei fi exemplu in fata lor ca se poate. 

"Oamenii se urasc pentru ca le e frica, le e frica pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc pentru ca nu comunica ". Asta a spus-o Martin Luther King si este un mare adevar.

Ca sa poata comunica cu adevarat, oamenii au nevoie de ajutor. De ajutorul nostru. Sa-i ajutam sa-si lumineze mintea si sufletul. Asta trebuie sa facem noi. Sa aducem lumina in mintea si sufletele lor, si nu doar de sarbatorile de Paste.
365 de zile pe an. Si an de an.

Cu stima,

Viorel Danciu - mediator




11.04.2011

Manualul mediatorului de succes (2)

Nici nu bine am terminat manualul ca am fost "asaltat" de comenzi din tara. Ceea ce ma bucura. Inseamna ca exista interes si colegi, mai de curand sau mai de demult autorizati, care chiar doresc sa faca mediere. Totusi nu ma astept la minuni, pentru ca in domeniul asta nu prea exista minuni. Nu exista minuni fiindca in spatele minunilor, de multe ori, este multa munca si perseverenta. Ceea ce e si cazul nostru. Fiecare mediator care a achizitionat sau v-a achizitiona manualul chiar trebuie sa faca asa cum am scris in el. Si atunci se va intampla "minunea". Adica chiar va face mediere. Si va putea trai din mediere.
Pana la urma asta trebuie sa facem noi, mediatorii. Mediere. Nici, CdM-ul, nici asociatiile si nici uniunile, colegiile, sau spuneti-le cum vreti, nu vor face mediere. Noi, mediatorii trebuie sa facem mediere, Fiindca se poate. Chiar se poate.
Chiar azi am primit 20 de exemplare din nr. 7 al revistei "Medierea tehnica si arta", unde asa cum probabil stiti, mi s-a facut onoarea de a fi pus pe coperta revistei. Onoare pe care am acceptat-o. Si asta pentru ca am depasit  cifra de 50 de medieri. Deja am ajuns la 60 si mai urmeaza multe altele. 
Revista are un tiraj de cateva mii de exemplare si am inteles ca inca de la nr. 6, revista se distribuie si in Anglia si USA. Asta nu e o realizarea doar a mea ci si a medierii in Romania. Adica medierea functioneaza. Sau mai precis a inceput sa functioneze. Era si timpul din 2006. Efectul e ca acuma toata lumea isi doreste sa fie mediator. Si aceia, carora pana acum le era jena sa pomeneasca de mediere, sau se faceau ca nici nu exista, acuma si-au adus aminte ca scrie pe undeva prin legea lor ceva de mediere. Sincer chiar ma bucura ca am ajuns o profesie asa de ravnita.
Dar m-ar bucura si mai tare daca mediatorii ar ravni sa devina MEDIATORI.
Sigur, de la a ravni sau dori si pana la a face e distanta mare de tot. Dar care poate fi parcursa foarte rapid daca exista motivatia si determinarea potrivite. Si desigur, sa te pui la punct cu ceea ce trebuie ca sa poti face mediere. 
Sau sa faci ceva pentru mediere, nu impotriva ei. De ce spun asta ? Fiindca azi am avut un scurt schimb de opinii cu un coleg de-al nostru, sau fost coleg mai degraba. N-o sa-i spun numele fiindca nu are relevanta.  Schimbul de opinii se referea la faptul ca acesta este total nemultumit de CdM si din raspunsul pe care l-am primit am inteles ca are vasta experienta in penal , si dupa afirmatiile lui, ar fi trimis pe multi la penitenciar. Ok, trebuie s-o faca si pe asta cineva, i-am spus. Dar cum crede ca va face vreodata ceva pentru mediere sau va face efectiv mediere, daca va cauta in orice vreo vina si vinovatii ? Nu exagerez deloc cand spun ca poate sa uite de mediere. Nu i se potriveste deloc si nu are profilul potrivit pentru asa ceva, iar mediatorul fiind o profesie de vocatie , asa cum am mai spus, nu vreau sa-l mint, dar nici o sansa. Va trebuie sa se axeze pe ce i se potriveste. Nu e nici o gaura in cer, asta e. Va trebui sa accepte acest lucru.
Dar sa revin la manual. Partea buna este ca feedback-ul este pozitiv de la cei care l-au achizitionat. Cel putin pe telefon. Ma suna colegi mediatori din toata tara: Bucuresti, Oradea, Baia Mare, Onesti, Braila, Craiova, Pitesti, Arad, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Brasov. Asta e semn bun. Ca se doreste sa se faca mediere. Comenzile le primesc pe emailul meu, iar detaliile de plata ai manualul le primiti tot pe email.
Apropo, aparitia in revista de care vorbeam este posibila tuturor. Conditia este sa ai macar 50 de medieri. Eu am deschis usa. 
Curaj. Cine ma urmeaza ?

Viorel Danciu - mediator



30.03.2011

Manualul mediatorului de succes

S-a nascut, in sfarsit Manualul mediatorului de succes. Asa cum am promis, l-am finalizat in luna martie. Acest manual este rodul a 11 ani + 1, de experienta. Cei 11 ani in cadrul celor 3 multinationale in care am lucrat si mi-am cizelat abilitatile primite de la mama natura. Si 1 an experienta in mediere. La 01.04.2011 se implineste exact un an de cand am deschis biroul de mediator la Satu Mare. A fost un an interesant si plin de noutati, munca si satisfactii. Poate nu sunt multi care pot sa spuna acest lucru, dar ma bucur ca eu pot sa spun asta, si mi-as dori s-o spuna cat mai multi dintre noi.
Atunci cand am ales sa fac ceea ce fac acum pot sa spun ca a fost un moment inspirat si m-am lasat condus de intuitie, apropo de articolul precedent. 
Dar sa revin la Manual. Ideea manualului mi-a venit in momentul in care am realizat ca desi sunt multi mediatori autorizati, suntem prea putini cei care chiar fac mediere si unii si mai putini care chiar traiesc din mediere. Faptul ca  multora nu le vine sa creada nici acum, m-a facut sa inteleg ca poate au nevoie de ajutor.
Am auzit pe multi care afirma si sustin ca in Romania, azi, in conditiile actuale, nu se poate trai din mediere. In mod sigur ei nici nu vor putea. Dar ar fi de preferat sa-si tina aceste idei doar pentru ei. Eu spun ca in Romania, si oriunde pe planeta asta se poate trai din mediere indiferent de ce conditii sunt. Totul este in mintea noastra. Si mintea lor le spune ca nu vor putea trai din mediere. In regula, dar ar fi important de aflat de ce cred ei asta. Si atunci ei trebuie sa-si rezolve problemele. Altcineva n-o sa poata.
Acest manual le vine in ajutor celor care isi doresc sa devina mediatori, ar putea sa devina mediatori dar nu stiu cum s-o faca. Intr-un fel nu e numai  vina lor, dar am considerat mai important sa vin cu ceva sa-i ajut si nu sa cautam vinovati. 
Initial mi-a venit ideea sa ma deplasez pentru o zi sau doua in fiecare centru de judet si sa le arata celor de acolo intr-o singura zi ce trebuie sa faca ca sa treaca peste temeri si de unde sa inceapa. Dar am realizat ca acest lucru nu este posibil pentru ca din pacate mediatorii sunt divizati, in primul rand de propriile temeri si in al doilea rand de unii care au propriile interese si nu au interesul ca mediatorii sa fie uniti. Un alt motiv pentru care am renuntat la prima idee e  ca mi-ar fi luat mult timp, si nici nu doresc sa fiu confundat cu cei care se ocupa  de formare. Al treilea motiv e pentru ca imi place sa fiu eficient.
Asa ca mi-a venit ideea manualului, care este, cum spuneam, rodul unei experiente pe care, in acest fel as dori s-o impartasesc acelora care doresc. 
Nu am pretentia ca este singura modalitate de a avea succes in mediere, dar in conditiile actuale pe “piata” romaneasca a conflictelor, cred ca este cea mai potrivita. Si spun asta fiindca la momentul redactarii acestui manual, am deja un numar suficient de medieri, care ma indreptatesc sa consider ca aceasta reteta functioneaza.
Asa am ajuns sa pot spune ca intr-adevar traiesc doar din mediere. Medierea este o profesie de vocatie, si aceia care doresc sa ajunga sa traiasca din mediere asa cum o fac eu, nu trebuie decat sa faca ceea ce am scris aici. Desigur ca nimic nu va impiedica sa va aduceti aportul, contributia si experienta personala, care este unica pentru fiecare din noi. Fiecare poate adopta un stil de mediere propriu, dar regulile de baza in comunicare ,  pentru a face mediere si a avea succes in mediere le-am structurat in acest manual. Restul  depinde numai de voi. 
"Manualul mediatorului de succes" se adreseaza tuturor mediatorilor autorizati, celor care doresc sa-l citeasca si sa aplice ceea ce am scris in el. Acelora care doresc sa faca mediere si celor care doresc sa traiasca din mediere.
Ca sa poti trai din mediere trebuie sa te ocupi doar de mediere. Si Manualul vine sa spuna cum sa te ocupi de mediere in asa fel incat sa poti trai din ea. Si asta de la bun inceput.
Acest Manual, asa cum, spuneam il voi distribui acelora care sunt hotarati sa devina mediatori cu norma intreaga. Nu este un manual stufos, are doar 60 de pagini in format A3, dar continutul lui este exact ceea ce trebuie sa stie si sa faca un mediator ca sa aiba succes si sa poata trai din mediere. Manualul contine toti pasii procesului de mediere, fiindca este un intreg proces , cat si elementele esentiale despre comunicare, elemente pe care trebuie sa le stapaneasca orice mediator, precum si tehnici de rezolvare a obiectiilor si de depasire a blocajelor. Dar ce este mai important sunt modalitatile prin care mediatorul sa se faca cunoscut si sa aduca partile in mediere. 
Fiindca asta este cel mai dificil, nu-i asa ? 
Manualul este in format electronic si nu va fi free.
Sa vedem, cine se incumeta...
Mult succes si mult curaj.

Viorel Danciu - mediator

28.03.2011

Despre CONSTIINTA, ETICA si INTUITIE

Am avut ocazia sa asist la o prezentare online despre oameni, evolutie, trecut, prezent si viitor. Am inteles, ca noi, oamenii si toate vietuitoarele care traiesc acum pe Pamant, suntem rezultatul unei evolutii de 16,4 miliarde de ani. A-ti citit bine, miliarde. Atat le-au trebuit vietii si celulelor sa se organizeze in formele complexe de viata, asa cum arata ele, azi, pe planeta noastra. Totul ar fi pornit de la celebrul "big bang", iar de atunci, a durat 16,4 miliarde de ani ca sa ajungem aici.  Lung drum...
Toate etapele parcurse pana aici au fost necesare si utile, iar toate evenimentele istorice prin care omenirea a trecut, au dus la desavarsirea noastra ca fiinte. Sigur ca vor fi unii care vor spune ca am avut parte de multe razboaie, lupte pentru putere, pentru resurse, lupte care se mai duc si acum. Toate acestea fac parte din proces, care s-a accelerat pe masura trecerii timpului. (Apropo, nu aveti senzatia ca timpul nu va mai ajunge, ca ziua si saptamana trec prea repede ?).
Am aflat ca la baza oricarei civilizatii sta calendarul. La baza civilizatiei noastre sta calendarul gregorian care imparte anul in 365 de zile plus 1/4. Pana aici nu e nimic interesant, numai ca acest calendar de fapt, ce face ? Este un calendar solar care de fapt masoara timpul in functie de miscarea de rotatie a Pamantului in jurul soarelui. In afara de asta nu prea are legatura cu ce se intampla in univers si cu noi. Si mai foloseste la ceva. Sa stim cand avem de platit taxele. Foarte tare, nu-i asa ? De fapt de asta a si fost inventat, ca sa se poata tine evidenta scadentelor de plata.
Probabil va intrebati ce legatura are ce spuneam mai sus cu titlul articolului. Una foarte mare, desi nu pare la prima vedere. este pur si simplu vorba de evolutie. Omenirea a folosit in istoria ei mai multe feluri de calendare, dar singurul care a a acoperit toata perioada de care va spuneam este calendarul maya. Nu numai ca acopera perioada de la inceputuri, dar spune si pana cand va dura si arata stadiile prin care trebuie trecut. Toate acestea fac parte dintr-un plan, puteti sa-i spuneti si divin. In fapt divinitatea este strans legata de evolutie. Practic sunt unul si aceleasi lucru.  Cum ? Prin CONSTIINTA.
De ce spuneam despre constiinta si etica ?  Pentru ca este ultimul stadiu la care trebuie sa ajunga omenirea, una fara alta nu se poate ca evolutia sa fie completa. Este stadiul care urmeaza dupa societatile umane bazate pe legi si pe justitie, care la randul lor au inlocuit societatile bazate doar pe directie sau sens. Constiinta si Etica mai au nevoie de ceva .Este vorba de intuitie, iar intuitia este urmatorul nivel la care trebuie sa ajunga oamenii. Ce inseamna asta ? In termeni simpli ca nu va mai trebui sa stai sa te gandesti, sa analizezi, sa despici firul in patru, sa intelegi, ci pur si simplu vei sti, fara dubii, fara confuzie. Doar atat le vor ramane celor care vor ramane. Fiindca nu va fi un proces simplu si usor de trecut pentru multi. De fapt intuitia va fi si este foarte importanta  in momentele importante cand nu ai sau nu vei avea timp sa te gandesti.  Nu intotdeauna mintea te poate ajuta. Mintea este doar un instrument si nimic mai mult.
Intuitia este cea care te poate salva , atunci cand nu ai nici o explicatie despre ce s-a intamplat, si de ce ai facut ceea ce ai facut. De fapt explicatia e una foarte simpla, a functionat intuitia.
Cand vorbesc de etica , probabil ca veti spune, pai da sigur, si justitia este etica, o avem deja. Mda, a fost.
Se considera ca justitia este una din cele cateva puteri care sunt intr-un stat de drept, cum ne place sa spunem. Eu as porni de la premisa, ca daca ar fi etica, n-ar trebui sa fie putere. Iar daca e putere si o pui in mana cuiva nepotrivit, se pot intampla multe lucruri care nu au nici o legatura cu etica.
Sigur au fost vremuri, demult apuse , cand justitia , care a venit si a inlocuit sensul, s-a dorit sa fie etica. Pe masura ce societate a evoluat, s-a dezvoltat, justitia a ajuns sa slujeasca la doi stapani. Politicul si economicul(banul). Acestia sunt cei care dicteaza acum in justitie. Nicidecum cei care lucreaza acolo. Ar putea la fel de bine sa fie un SRL sau un SA. Nu e nici o diferenta.
Atata vreme cat societate este condusa doar de interese materiale si financiare, nici nu are cum sa fie altfel.  Nevoile noastre nu sunt cele de acuma, banii si proprietatile. In fapt acestea sunt sursa majoritatii conflictelor din societatea in care traim. Toti traim in acelasi sistem, firesc pana la urma ca evolutie. Dar ca sa devenim cu o contiinta etica si intuitivi aceste lucruri trebuie, si se vor schimba. Suntem cu totii martori la aceste schimbari, care ne vor afecta pe toti. Nu exista exceptii. 
Oamenii vor trebui sa-si canalizeze energiile spre altceva, iar banii si proprietatile vor disparea ca necesitate si importanta. In conditiile in care banii si proprietatea nu va mai prezenta importanta pentru oameni, vor disparea si sursa atator conflicte, si de asemenea vor disparea si institutiile care le gestioneaza. Pur si simplu nu va mai fi nevoie de ele. Ca sa intelegeti mai bine, am va dau un exemplu.
Se pare ca teleportarea a devenit posibila. Desigur, deocamdata, s-au teleportat doar cativa atomi sau molecule. Dar pana  sa devina o chestiune care sa faca parte din realitatea noastra cotidiana, nu mai e mult. Asa cum a fost cu telefonia mobila si internetul. Cand va deveni realitate , si pentru a merge intr-un loc, oriunde pe planeta asta, va fi suficient sa intri doar intr-o cabina, ce se va intampla cu cei care lucreaza in industria transporturilor ? 
Cam asa e si cu justitia. Cand sursa conflictelor va disparea nu va mai fi nevoie de ei. Nici de Pollitie, Procuratura, penitenciare. Daca ar disparea sursa tuturor conflictelor, ce nevoie am mai avea de aceste institutii ?
Probabil credeti ca sunt utopist. Ar fi bine sa fie asa. Ar fi mai usor pentru toata lumea. Ar rasufla usurati si ar spune , stam linistiti, ne-m speriat putin dar nu va fi nimic. Vom trai si vom vedea.
Povestea omului, asa cum este redactata in Biblie incepe cam acum cateva mii de ani, cand se spune ca a fost izgonit din Rai, fiindca a mancat din pomul cunoasterii si a invatat despre bine si rau. Partea buna este ca trebuia sa se intample asta, altfel n-am fi evoluat deloc. Iar civilizatiile care nu au evoluat au disparut. Omul de Neanderthal timp de 100.000 de ani a trait la fel. N-a evoluat deloc, si de aceea a disparut.
Noi, cei denumiti homo sapiens, am evoluat enorm in ultimele 3 secole, iar procesul de evolutie se apropie de final. Cei 16,4 miliarde de ani. Dar ca sa trecem la urmatorul nivel va trebui sa ne schimbam. Cei care vor dori si vor putea. Fiindca nu toti vor putea sau vor dori. Genul asta de schimbare nu va fi acceptat de catre foarte multi. Numai ca loc de intors nu prea este. Ori o vor face ori nu vor mai fi. Aceste lucruri au fost spuse secole de-a randul de catre toti care au aparut ca proroci in istoria noastra recenta si mai veche, in mai toate religiile.
Deja sistemele si tipul de societate cunoscut nu mai fac fata schimbarilor, fiindca datorita cunoasterii tot mai mari si mai accesibla tuturor, oamenii au devenit si trebuie sa devina mai independenti, sa nu mai accepte orice. Spiritul de turma nu mai este suficient si este depasit. Justitia nu mai face fata, legile oricat de sofisticate ar fi nu mai fac fata. In mai toate domeniile, mai putin acela al stiintei, s-a ajuns la capat, la nivelul propriei incompetente.
Ne-au ramas 2 lucruri la care sa apelam, la intuitie si etica. Ele fac parte din oricare dintre noi. Le avem dar nu stim sau nu le folosim. Si va trebui sa invatam foarte repede. Altfel alternativa nu va fi foarte placuta, adica nu va mai fi. Selectia va fi naturala.
Ce legatura are tot ce am scris mai sus cu medierea si mediatorii ? Una foarte mare. Mediatorul trebuie sa aiba toate aceste trei ingrediente : CONSTIINTA, ETICA si INTUITIE.
Cred ca am citi pe undeva : Facatorii de pace fii lui Dumnezeu se vor chema.
Totul se afla in noi. Dar unii ne-au spus ca aceste lucruri trebuie cautate in alte parte. Nu trebuie cautate , ele se afla in noi, trebuie doar sa ne uitam in interiorul nostru. E atat de aproape.
Cand se spune ca Omul a fost facut din tarana este foarte adevarat, numai ca precizarea este ca tarana a aparut acum 16,4 miliarde de ani. Omul mult mai tarziu, ca rezultat al evolutiei din tarana. Dar a fost nevoie de acest drum lung ca sa ajungem aici. Omul a fost facut sa fie nobil si totul se afla scris in inima lui. Soarele ne lumineaza pe toti la fel, ne nastem la fel, murim toti la fel, doar ca intre aceste doua evenimente ceva inca nu merge. Dar timpul inca nu e pierdut, avem inca ocazia sa reparam. Si nu ne obliga nimeni la nimic.
Doar cei care vor.

Viorel Danciu - mediator

22.03.2011

"Asociatiile" de mediatori

E un subiect destul de fierbinte si de actualitate. De ce ? Fiindca majoritatea "asociatiilor" constituite, au un singur scop : sa adune cat mai multi cotizanti dintre mediatori sau cursati, fara sa le ofere nimic in schimb. Nu conteaza ca nu-i pot sau nu stiu sa-i ajute, ci doar sa fie cineva care sa cotizeze. Nici nu mai spun ca unele au taxe de intrarea de parca ai intra in ceva club select. 
Da nici asta n-ar fi o problema asa de mare, daca intr-adevar ar face ceva pentru ca medierea sa functioneze. Gaselnita multora a fost ca sa incheie asa zise protocoale cu instantele, incercand astfel sa para ca au un monopol asupra cazurilor in mediere si crezand ca vor primi "calup" cazurile de mediere. In general aceste protocoale s-au semnat acolo unde "asociatiile" au in frunte fosti magistrati inconjurati de cativa avocati cursati in mediere, dar neautorizati, si s-au gandit ei cum vor imparti "feliute" mediatorilor. Am avut ocazia sa citesc acest lucru chiar in statutul unei asa zise asociatii a mediatorilor, in care era prevazut, ca unul dintre directori va fi responsabil cu "imparteala". N-am mai ras demult asa de bine. Tot statutul era despre cum vor face si cum vor imparti sau cum vor lua. Nimic despre cum vor face ca medierea sa functioneze , cum ii vor ajuta pe membri sa faca mediere. Nu mai spun ca din 7 membri fondatori, 5 erau directori. Fiecare au intrat cu 100 lei, dar la membrii noi li se cereau 500 lei. 
Asta da afacere ! 
Acuma si-au dat seama ca nu-i prea pot prosti pe oameni si au mai redus la 200 lei. Da principiul  ramane acelasi, nu suma e importanta.
Nu mai zic ca unul din argumentele folosite de presedinta de asociatie (fost magistrat cateva zeci de ani) pentru a atrage membrii noi era, ca dansa stie cum functioneaza sistemul. Serios ? La asta chiar nu m-am gandit. Banuiesc ca se referea la sistemul de justitie.
De fapt, chiar daca eu n-am lucrat in sistem deloc, as putea sa-i spun si eu cum functioneaza sistemul. De fapt, vestea proasta e ca stie deja toata Europa cum functioneaza sistemul de justitie la noi . 
Partea cea mai haioasa e ca tocmai cei care au fost obisnuiti sa taie in dreapta sau stanga, provin din sistem si vin acuma sa spuna ca o sa ne invete ei cum sa facem mediere, a la sistem. Multumesc , da eu zic pas. 
Nu prea i-am auzit sa faca medieri , dar cum sa incurce lucrurile, cum sa puna piedici celor care chiar fac mediere, cum sa mai bage cate-o stramba, ca sa-i convinga (a se citi ai induce in eroare) pe mediatori sa se inscrie in asociatie, la asta se pricep. Asa au invatat din sistem. Si cum sa faca altceva decat ceea ce au invatat.
Inscrierea sau constituirea intr-o asociatie trebuie sa fie un act de vointa liber consimtita si nu o obligatie.  E argumentul pe care il folosesc ca sa-si aduca noi membri cotizanti, ca trebuie. De fapt, nu trebuie deloc.
Stau si ma gandesc, ca daca as fi intrat in asociatia cu pricina , cum ar fi procedat: ar fi luat cota parte din onorarii de la cazurile pe care le imparteau ? Ca de undeva trebuiau sa acopere indemnizatiile "sefilor". Care, si alea, tot ei si le hotarau. Tare nu ?
Ca inginerie financiara nu suna rau. Mai greu e cu punerea in practica. Stiti de ce ?
FIINDCA MEDIEREA E O PROFESIE DE VOCATIE !!! La asta nu s-au gandit cand au facut statutul si ca profesia asta nu e pentru oricine, care s-a gandit gata ma fac mediator si trai nenicule.
Majoritatea din cei care si-au tras o "asociatie" nu au nici un fel de vocatie, si  atunci cum sa-i invete si pe membrii lor ? Sa-i invete ce ? A da, am uitat, cum e cu sistemul.
Asociatiile astea pot sa faca conferinte de presa, talkshow-uri, protocoale si alte de astea, de trei ori pe zi si intre mese, ca tot degeaba. Mediere vor face asa 1 -2 pe an, si alea rasuflate. De ce si pentru ce ? Cel putin din astea care sunt acuma si sunt conduse de fosti magistrati, probabil refuzati de barourile de avocati. Nu m-ar ajuta la nimic. Pe mine cel putin. Sunt convins ca sunt intre noi si colegi care ar avea nevoie de putin sprijin ca sa poata incepe si sa capete experienta. Dar nu asa. In nici un caz nu asa. Findca nu vor apuca sa faca nimic, timpul va trece, entuziasmul de inceput se va risipi si s-a terminat.
Nu mai zic de sustinerea morala si de sprijin in a gasi motivatia reala si a depasi greutatile si temerile inceputului. Cine sa faca asta pentru mediatori ? Aceia care n-au facut niciodata acest lucru ? No way.
Cei care au ochi sa vada si urechi sa auda, ii rog sa se uite bine in jurul lor si sa isi foloseasca resursele inclusiv financiare pentru ei insisi si pentru a face mediere, si dupa ce vor sti ce si cum sa faca, abia pe urma, deja in cunostinta de cauza, sa ia hotararea daca adera sau nu la o asociatie. Altfel asociatiile le vor face mai mult rau decat bine. Si nu e nici o gluma in ceea ce spun acuma.
Asociatiile nu fac si nu vor face mediere. Mediatorii sunt cei care trebuie sa faca mediere. Si pot sa faca acest lucru fara sa fie intr-o asociatie. Si ar trebui sa priveasca inspre cei care fac mediere si nu inspre cei care nu le spun decat vorbe goale cand nimic nu au a spune, si mai rau, nu stiu ce sa faca si cum sa faca, dar cotizatii stiu sa ceara. N-as avea nici o problema, cere dar arata si ce dai , arata ce faci pentru mine. De cerut stie sa ceara oricine, dar cand e de dat....
Sigur ca pana la urma e decizia fiecaruia dintre noi. Fiecare face cum vrea. Vorba ceea faci ce vrei, da stii ce faci ? Da nu te costa nimic sa deschizi putin ochii si urechile. Te poate costa daca n-o faci. Inclusiv viitorul in aceasta profesie. Adica sa nu-l mai ai.
Dincolo de toate astea , pot sa va spun, ca daca ai vocatie pentru asa ceva, e cea mai frumoasa profesie pe care si-ar putea-o dori cineva. 
Dar ai nevoie de curaj si perseverenta ca sa o practici. Pe bune.

Viorel Danciu - mediator






11.03.2011

Curajul de a fi mediator

Ca sa fii mediator nu e suficient sa poti, sa stii sau sa vrei. Trebuie sa ai si curaj. Poti sa ai toate calitatile necesare, dar daca nu ai curajul sa faci si mediere, sa-ti depasesti propriile temeri si sa-ti pui in valoare calitatile si abilitatile, le ai degeaba. Daca stii, dar nu actionezi, e ca si cum n-ai sti.
Faptul ca ai facut un curs, ca l-ai promovat si chiar te-ai autorizat nu inseamna deloc ca ai devenit mediator. Chiar daca pe adeverinta scrie asta. Mediator devii atunci cand , cu toate emotiile si toate temerile, ai reusit sa faci primele medieri. Inseamna sa-ti depasesti propria conditie si sa treci la nivelul urmator. La acela de mediator.
Sigur ca in conditiile actuale, sunt putini cei care chiar isi iau inima in dinti si se apuca sa faca mediere. Multi asteapta in continuare si inca n-au inteles, ca de fapt totul sta in puterea lor. Doar de fiecare din noi depinde daca facem sau nu mediere. Nu de altcineva.
Am discutat cu un coleg care are toate conditiile, cunostintele si abilitatile de a face mediere. Ii lipseste un singur lucru : curajul. Mai sta, mai asteapta. E greu sa renunte la ce face acuma. Desi e profund nemultumit de veniturile care le are, dar totusi inca nu.
Imi dau seama ca e o problema la nivel national. Intr-un articol mai vechi vorbeam de motivatia de a deveni mediator. Se confirma ceea ce am spus atunci, ca daca motivatia nu e corecta, atunci multi vor ramane doar cu cursul. Asta pentru ca medierea e o profesie de vocatie si nu se potriveste oricui. Cred ca multi au inceput sa-si dea seama de acest lucru.
In conditiile actuale lipsa curajului, sau frica ii tine pe multi mediatori in loc. In general frica tine pe loc. Dar ma intreb totusi, de ce le este frica la majoritatea ? Cred ca sunt mai multe "frici" , care adunate dau un singur rezultat : nici o mediere. Daca ar fi sa enumar aceste "frici"sau temeri acestea ar fi : frica de a media, frica de avocati, frica de instante, frica de lipsa cunostintelor, frica de a nu pierde si frica de frica.
Cam astea ar trebui sa si le rezolve fiecare din mediatorii autorizati. 
Norocul pur si simplu, nu exista. Norocul si sansa sunt de partea celor curajosi. Cei care isi depasesc limitele si temerile si fac ceva. Unii spun ca n-au avut noroc niciodata. Probabil ca asa e , dar niciodata n-au iesit din cerculetul lor, si n-au riscat nimic. Si atunci cum sa aibe sansa sau noroc ? Aia care au castigat la loto , se spune ca au avut noroc. Da au avut pentru ca au facut gestul minim de a se duce pana la agentia loto si au riscat cativa banuti, au ales cateva numere, si astfel au creat premisele ca sa castige.
Premisele in mediere ca mediatorii sa fie castigatori sunt mai simple ca la un jucator de loto. Ca jucatorul poate sa piarda banii, dar un mediator nu are de pierdut nimic. Facand informare nu are nimic de pierdut, chiar si daca nu va avea o mediere. De fapt castiga experienta in a face lucrurile mai bine si a se face cunoscut, dar trebuie sa faca acel minim gest, intocmai ca jucatorul la loto. Sa faca informare oriunde si oricand.
Dar ai nevoie de curaj. Cred ca aici avem o mare problema. In ultimii 20 de ani ne-am obisnuit sa asteptam de la altii sa ne spuna ce sa facem si de ce nu daca se poate sa faca altii treaba asta. S-o faca instantele, avocatii, partile. Mediatorii doar sa stea in birou si sa astepte sa vina oamenii peste ei.
Cred ca au gresit, trebuiau sa se faca notari in cel mai bun caz, nu mediatori, dar notarii sunt casta inchisa si se intra greu la ei. Avocatii incearca sa monpolizeze tot ce se poate ce tine de juridic si chiar de mediere, numai ca in privinta medierii nu prea au ce face, fiindca medierea fiind o profesie de vocatie, asa cum am spus, ii cam incurca. Fiindca ei nu au vocatie de mediatori, ca daca aveau in mod sigur nu se faceau avocati. Un mediator este exact opusul unui avocat. N-ai cum sa fii si opusul tau. E imposibil. E plus cu minus. Se anuleaza reciproc.
Trebuie sa iei o decizie, ori plus ori minus.
Multe din temerile mediatorilor tin de factori externi care, de fapt, nici nu sunt sub controlul lor, dar da bine daca ii folosesti ca scuza. Singurul lucru pe care il  pot controla este activitatea de informare. Restul nu. Dar isi cheltuie energia incercand sa spuna cum ar trebui altii sa faca. Ca sa le fie lor , cred ei , mai simplu. Din pacate pentru ei, nu va fi.
Unii isi compenseaza temerile incercand variatiuni pe aceeasi tema. Sa inventeze specializari care nu-si au rostul. sa puna monopol pe anumite domenii, sa genereze conflicte intre mediatori, sa acuze in dreapta si stanga pentru nereusitele lor, talkshow-uri, conferinte, De parca altii ar fi de vina ca ei n-au curajul sa faca mediere, sau si-au facut alte planuri 
Curajul, de altfel, singur nu e suficient. El trebuie insotit de perseverenta. Adica nu trebuie sa te dai batut ori ce s-ar intampla. Si cand spun perseverenta, inseamna ca in primul an de activitate ca mediator trebuie sa faci in permanenta toate cele necesare ca sa faci informare, sa fii cunoscut, sa te implici, sa fii langa oameni.
Si apoi vor incepe si oamenii sa te caute. Fiindca deja le-ai castigat increderea. Si asta este cel mai important lucru in relatia cu partile.
Dar pentru asta ai nevoie de curajul de a munci cu perseverenta. 
Ceilalti, instantele si avocatii nu ne pot opri sa facem mediere. Sigur ca se uita inca chioras la noi, dar nu trebuie sa ne facem probleme. Nu ne pot impiedica sa facem mediere. Trebuie sa castigam in timp si increderea lor. Va veni un pic mai greu, dar va veni. Ei trebuie sa-si rezolve temerile lor.
Iar noi pe ale noastre.

Viorel Danciu - mediator

09.03.2011

Instante versus mediatori 2

Revin cu niste precizari la articolul precedent in sensul ca informatia cu privire la remuneratia sau bonusurile sau cum le-o fi spunand in "sistem", s-a actualizat. Precizarile se refera la faptul ca am primit asigurari  chiar de la unul din membrii CSM, ca intr-adevar cu ceva ani in urma au fost ceva prime sau bonusuri de care beneficiau judecatorii si erau legate de numarul de dosare gestionate, dar care s-au scos de ceva vreme. Este in regula daca este asa si ma bucur daca asa stau lucrurile. Ceea ce m-a bucurat si mai tare a fost ca am avut o convorbire telefonica foarte deschisa cu dumnealui si m-a asigurat ca exista toata deschiderea spre mediere si mediatori si ca se fac eforturi sustinute ca instantele sa manifeste aplecare spre intelegerea acestui fenomen in crestere de altfel. Este vorba de judecator Cristi Danilet , pe care l-am urmarit si i-am apreciat eforturile, inca de la inceputul carierei mele de mediator. De astfel de oameni are nevoie justitia, si faptul ca a ajuns in CSM, arata ca si-a castigat increderea celor care l-au sustinut iar eforturile depuse, intotdeauna dau rezultate.
Fiecare dintre noi, mediatorii, suntem datori sa facem si sa depunem eforturi ca medierea sa functioneze in plan personal si profesional si atunci aceasta va functiona si la nivel national. Drum inapoi nu exista.
Raman placut surprins ca unii dintre magistrati, inca nu foarte multi, depun eforturi sustinute , chiar mult mai mari decat unii dintre mediatori, care stau, asteapta si se plang.
Revenind la retinerea multor judecatori vis-a-vis de mediere si mediatori, inclin sa cred ca aceasta vine si din faptul ca lucrand atatia ani si fiind practic "ïnchisi" in capcana procedurilor, este foarte dificil sa poti iesi din obisnuinta de toate zilele. Aici as putea sa-i rog sa se gandeasca la cum era inainte de tot sistemul de justitie. Sau la cum ar fi fara. Dar nu in conditiile actuale ale sistemului monetar. Acest sistem deja isi arata limitele. Le traim azi cu totii. Si trebuie sa se schimbe. Majoritatea conflictelor pornesc de la bani sau de la simtul de proprietate. Simt pe care sistemul a avut grija sa ni-l dezvolte. Daca astea doua n-ar mai fi, va asigur ca aproape n-ar mai exista conflicte. Si ar disparea o gramada de institutii. Inclusiv justitia. Pur si simplu n-ar mai fi nevoie. Dar asta e o tema mai complicata si care necesita o abordare mai profunda. Poate odata voi publica si despre acest subiect. Nu va fi usor de inteles pentru multi, dar poate situatia ne va obliga.
Azi am ramas de asemenea placut surprins, stand de vorba cu o doamna care s-a autorizat de curand ca mediator, si am discutat simplu deschis, afland ca este magistrat pensionat in 2009. Ce m-a surprins a fost ca nu am simtit nici un fel de  aroganta si am discutat cum spuneam simplu si deschis. Am avut ocazia sa cunosc si opusul dumneaei si nu mi-a placut deloc. 
Ma bucur ca profesia noastra manifesta atractie si fata de fostii magistrati si dansii ar putea sa ajute foarte mult, dar vor trebuia sa faca o schimbare de mentalitate. Nu le va fi usor dar daca este vointa , se poate. Si asta e valabil si pentru cei aflati in exercitiul functiunii.
Si la noi ca si in alte parti avem 2 tabere ale mediatorilor. Una care ar dori sa acapareze tot, ceva in gen barou de avocati, cu membri proveniti in principal din "sistem", in orice caz toti cu studii juridice. Si una, in care nu vrem sa o dam dupa primii si ne straduim sa facem mediere. Nu e rau, si selectia naturala isi va spune cuvantul. Noi chiar facem mediere. Personal am trecut de cifra 50 de medieri si am primit deja o solicitare de la revista Medierea - Tehnica si Arta de a aparea pe coperta revistei cu nr. 7 in aprilie anul acesta, solicitare careia i-am dat curs. Am si postat draftul pentru care mi-am dat acordul pe blogul meu. Asta ca sa-i linistesc pe aia care cred si afirma ca sunt mediator doar pe hartie. Partea buna este ca revista  are un tiraj de cateva mii de exemplare si va aparea in Romania, in Anglia si USA, din cate mi-au spus cei care m-au contactat. 
Nu e numai o realizare profesionala personala ci si a medierii satmarene care iata ca ajunge sa fie cunoscuta nu numai la nivel national. Le multumesc colegilor mediatori satmareni care m-au sustinut si care au stat langa mine in toate demersurile si eforturile pe care le-am depus in primul an de activitate ca medierea sa fie cunoscuta si sa functioneze la Satu Mare. La Satu Mare medierea chiar functioneaza. Si n-o sa ne oprim doar aici.
Tot in aceasta perioada m-am implicat doar pe plan logistic si organizare in aducerea la Satu Mare pentru prima data a formatorului in mediere, Asociatia Ultrasilvam din Cluj Napoca, cursul de formare mediatori desfasurandu-se in perioada 28.02 - 13.03.2011, practic inca se desfasoara dar e pe final.
Am avut cateva discutii  cu noii aspiranti la aceasta profesie, majoritatea fiind de formare juridica. S-au aratat foarte incantati, dar le-am spus ca nu e o profesie usoara si trebuie sa se pregateasca bine pentru a reusi. Am speranta ca vor reusi, dar va depinde numai de ei. Dar vor avea si sprijinul meu. Cei care vor dori
Si pe tablou mai avem loc destul.

Viorel Danciu - mediator




07.03.2011

Instante versus mediatori

M-am gandit un pic daca sa folosesc termenul versus, dar nu cred  ca gresesc deloc. In acest moment este termenul potrivit. Este vremea bilanturilor in Justitie si nu cred ca exista vreo instanta din Romania care sa nu raporteze cresteri  foarte mari ale numarului de cauze noi plus cele in sold pe rolul acestora. As putea sa va dau exemplul instantei satmarene fiindca imi este la indemana. Din bilantul pe care l-au facut public reiese ca numarul de cauze pe cap de judecator este dublu si chiar triplu. Dupa expresia lor "a venit tsunami peste ei". Nu stiu daca s-a folosit expresia corecta, fiindca daca venea tsunami peste ei, probabil ca acuma am fi plantat porumb pe locatia lor, si cred ca toata lumea era mai castigata. Dar lucrurile stau de fapt cu totul altfel.
Holul instantei satmarene este plin de afise despre mediere. Bine, ele s-au mai imputinat, ca unele au disparut. Am afisat tabloul mediatorilor satmareni, acuma 22 la numar. Avem  legea 192/2006 cu faimosul articol 6 si de asemenea avem in cursul anului trecut campania ca judecatorii sprijina medierea.
Aici apare intrebarea, totusi cum o fac ? O sprijina in ce sens ? O sprijina sa ramana intepenita ? E tot un fel de "sprijin" si  probabil asa au inteles ca trebuie sa o faca ? Sau mai degraba n-au inteles ?
Incerc sa le dau o sansa si sa ma gandesc ca n-au inteles de fapt cum e cu medierea asta. Ca altfel, nu s-ar fi dublat numarul cauzelor in instanta. Dar atunci ar trebui sa accepte un schimb de opinii, sa stea la discutii. Si sa inteleaga ca de fapt rolul lor este acela al unui functionar care este in slujba oamenilor si nu impotriva lor.

Oamenii se urasc fiindca le e frica, le e frica pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc pentru ca nu comunica.

Asta ar trebui sa stie si dumnealor. Este foarte usor sa spui  "mie sa nu-mi spuna nimeni ce sa fac" dar trebuie sa-si aduca aminte ca nimeni nu s-a nascut invatat si daca au ajuns pana la un anumit nivel nu inseamna ca nu  mai au ceva de invatat. Asta este "sindromul expertului". Atunci cand spui ca le stii pe toate si nu mai trebuie sa inveti nimic, este de fapt inceputul sfarsitului. Nu am pretentia ca as avea ceva sa-i invat pe domnii si doamnele judecator, dar as putea sa ascult ce au ei de spus si sa inteleg de ce au atitudinea de neacceptare a medierii si mediatorilor. 
Nu trebuie sa se planga de numarul mare de dosare sau cauze fiindca intr-un fel au si ei responsabilitatea lor pentru asta. Asta este efectul propriilor lor limite. De ce spun asta ? Fiindca la bilantul facut public nu s-a facut nici o referire , nici macar in treacat la faptul ca exista peste 22 de mediatori care ar putea fi o solutie la reducerea numarului de cauze din instanta satmareana.
Stau si ma gandesc care o fi motivul pentru care, cu toate ca incarcarea pe judecator este de peste 1200 de cauze pe anul trecut,  tin cu dintii de dosare si absolut nici un judecator nu face nici cea mai mica referire la mediere in salile de judecata, cateodata arhipline. Ma intreb daca mai au timp fizic sa si citeasca dosarele care le au in lucru, si vad cum scade calitatea actului de justitie direct proportional cu cresterea numarului de dosare.
Din "sistem" am primit informatia si confirmata, ca judecatorii ar fi remunerati sub forma unor bonusuri sau prime in functie de numarul de dosare gestionate. Si atunci apare un paradox. Cum sa sprijine medierea cand de fapt au interesul sa mentina numarul mare de cauze, cu tot ce rezulta din asta.
Sistemul s-a obisnuit sa fie duplicitar. E o tehnica pe care o aplica de multi ani deja. In sensul ca se lucreaza la doua capete. Pe deoparte declaram ca sprijinim medierea iar pe de cealalta parte, concret,  fac tot posibilul sa nu faca nimic. Da bine pe sticla "noi sprijinim medierea", dar n-au precizat si in ce directie...

Sigur, nu vreau sa arunc anatema asupra tuturor, sunt si judecatori care fac cate ceva in directia sprijinirii medierii dar sunt putini in comparatie cu cei care se opun pe fata. Intr-un fel le inteleg frustrarea, cand se gandesc ca ei au studiat 5 ani de zile dreptul si au state vechi in instante iar acuma au aparut niste ciudati de le spune mediatori, care s-au apucat sa-i invete pe oameni ca pot si ei decide in problema lor si pe deasupra le mai si arata ca exista in codul de procedura civila unul sau doua articole care ii ajuta sa rezolve rapid problema. Nu va ascund ca am auzit judecator la Satu Mare care afirma ca art. 271 este doar pentru persoane importante, nu pentru toata lumea. Oricat m-am uitat n-am vazut nicaieri precizarea asta, si i-as aduce aminte, ca toti aia care platesc impozite si taxe, din care este remunerat si judecatorul cu pricina, sunt persoane importante. As fi curios despre cum apreciaza importanta persoanelor, dupa ce criterii. Asta apropo de neutralitate si impartialitate. Sau au devenit simple cuvinte pe hartie. Ca hartia saraca, suporta orice.

Am avut aceeasi deziluzie fata de onoratii de mai sus ca si in urma 25 de ani, cand fiind in armata, aveam,impresia ca ofiterii armatei erau modele de cinste si integritate. Asa erau prezentati in filme si emisiuni tv. Mare greseala din partea mea... La fel simt si acuma fata de sistemul de justitie.

Dar macar au posibilitatea sa se corecteze. Sa-mi demonstreze ca eu sunt cel care greseste si la anul vor avea doar 150 de cauze de solutionat pe cap de judecator. 

Viorel Danciu - mediator




12.02.2011

I'll be back !

Dragi colegi,

N-am mai scris de ceva vreme pe blog. Dar nu pentru ca n-am vrut sau n-am avut chef. Am fost ocupat. Cu medierea si am scris. Am scris un manual pe care ma voi stradui sa-l termin pana la finele lui februarie.
Este un manual adresat mediatorilor. Celor care chiar vor sa faca mediere si nu doar in gand.
Manualul se numeste "Cum sa ai succes ca mediator" si va cuprinde tot ceea ce trebuie sa faca un mediator, in conditiile actuale, pentru a avea succes. Singura problema e ca succesul este o optiune. Optiunea fiecaruia dintre noi.
Asa cum spuneam intr-un articol mai vechi, imi place sa fiu eficient. De aceea am scris acest manual. Manualul descrie simplu si clar toti pasii pe care ii are de facut un mediator pentru a avea succes si a trai din mediere. E un deziderat la care multi doar viseaza si doar se gandesc. Mi-am aratat disponibilitatea sa ma deplasez in tara in centrele judetene unde sa le arat celor interesati ce fac si cum fac, dar am realizat ca atata vreme cat mediatorii nu sunt uniti si daca lucrurile vor merge tot asa in continuare, nici nu vom fi repede. Ce ma deranjeaza este faptul ca sunt chiar intre noi unii care nu au interesul ca sa fim uniti. Suspiciunea si neincredrea sunt atat de mari incat ne impiedicam singuri in ceea ce am avea de facut. Si sunt atatea de facut...
N-am gresit deloc cand am spus ca nu altii ne impiedica sa facem mediere ci chiar noi insine. Nu mai trebuie sa faca altii ca ne-o facem noi singuri.
Am constatat ca multi se tem de concurenta in conditiile in care pana acum n-au facut nici o mediere, dar totusi se tem sa nu aiba concurenta.  In domeniul nostru concurenta nu exista la acest moment. Si chiar daca ar fi, nu e un lucru deloc rau. Concurenta este pozitiva si ar trebuia sa scoata ce e mai bun din noi pentru oamenii care au probleme si vin la noi cu incredere ca ii vom ajuta. In Satu Mare suntem 24 de mediatori, dar nu simt deloc ca as concura cu nimeni. Singurul concurent cu adevarat sunt eu insumi. Si pe zi ce trece castig tot mai multa experienta. Numarul mediatorilor dintr-o locatie nu este relevant deloc. Ci numarul de litigii , si cat de mult este dispus mediatorul sa munceasca. Numarul de mediatori este relevant dintr-un singur punct de vedere : trebuie sa fie mare ca sa fie de unde sa iasa aceia care vor face intr-adevar mediere. E doar statistica si atat.

Discutam cu un coleg de la Satu Mare acum vreo 2 zile , si imi spunea ca intrat pe un site unde toti mediatorii se plangeau ca nu merge medierea. Nu l-am intrebat despre care site este vorba si cred ca nici nu are  vreo relevanta.  Faptul ca se plang n-o sa le rezolve problema. Manualul la care lucrez, se refera tocmai la ce are de facut un mediator.
Poate ca unii s-au suparat cand spuneam ca multi nu fac decat sa astepte si sa se planga. E cea mai rea alegere pe care o pot face cei in cauza. Si unii o fac de prea mult timp. Ar fi cazul sa-si schimbe atitudinea si sa faca altceva. Fiindca ar fi trebuit sa-si dea seama pana acuma ca atitudinea de pana acuma n-a dat roade. Nici nu mai vorbesc de cei care sunt cu ochii pe noi si care jubileaza ca nu merge medierea.
As vrea sa va spun , dar nu ca sa va sperii sau sa va demobilizez, ca la fel ca si voi am intampinat o opozitie fantastica la mediere, din partea sistemului.  Pana acolo incat chiar mi s-a spus sa am grija ca se cauta dovezi pentru a mi se intocmi dosare penale, fiindca vezi doamne as face avocatura clandestina. Asta au inteles unii despre mediere. Si asta culmea chiar din partea decanului Baroului de la Satu Mare, care se mai si lauda ca este mediator din oficiu, fiind avocat. Adica coleg cu mine daca e sa iau de buna ce mi-a spus. Dar asta nu ma va impiedica sa-mi fac treaba mai departe, fiindca nu mi-e teama de provocari si nici voua nu trebuie sa va fie. Asta inseamna de fapt ca am inceput sa contam.
Dar ei sa faca ce stiu mai bine , eu fac medieri in continuare. Le doresc mult succes. Si sa adune cat mai multe dovezi, ceea ce ar insemna de fapt ca am facut multe medieri.
Noi suntem dezbinati si se face mediere doar pe ici pe colo. Unii s-au intitulat mediatori  bancari dar as putea sa bag mana in foc ca n-au facut nici mediere bancara. Am avut pana acuma vreo 3 incercari de a face mediere cu institutii financiare, care au fost chemate in mediere de catre clientii lor. Nici bancile si nici alte institutii financiare, sau  IFN-uri nu doresc sa vina in mediere. Asta o data. Si a doua oara, chiar daca ar veni e doar o tentativa doar ca sa nu se poata spune ca au refuzat medierea. Personal m-am lovit de urmatoarele impedimente : 
- in primul rand ca deciziile de bussines sau mutat la centrele acestor institutii. Cei din sucursalele sau filialele din tara nu mai au nici un fel de competenta. Juristii lor nu au nici un fel de pregatire in a negocia sau renegocia cu clientii lor, fiindca de fapt au alte atributii. Contractele lor sunt contracte de adeziune si nu se pot negocia. Cei care sunt la diviziile de bussines, de asemenea si care ar avea atributii in acest sens trebuie mandatati de catre sefii lor, si de asemenea trebuie sa aiba abilitati de negociere si o marja in care sa faca acest lucru. Ori asta nu exista. Fiindca altfel ar trebui sa angajeze si banca prin acordurile semnate in mediere, care ar deveni acte aditionale. Si n-ar mai fi lucrurile doar sub controlul lor si asta nu le convine. Si atunci, ce sa faca bancile si IFN-urile in mediere ? Nada, vorba rusului Shakespeare. 
E mai usor sa execute silit sau sa ameninte. La noi asa "negociaza" institutiile de care faceam vorbire.
Si daca va mai spun ca atunci cand le spui de onorariul pe sedinta de mediere, ve-ti primi invariabil raspunsul "noi nu platim nici un fel de onorariu, sa plateasca cel care ne-a chemat in mediere", adica clientul lor. Ei doar incaseaza bani , de dat n-au de dat. Asta demonstreaza adevarata pozitie care o au fata de clientii lor, care de multe ori ajung in situatii disperate fara voia lor. Faceti voi aprecierile care se cuvin. Iar cine nu crede poate sa incerce.

Asa ca medierile bancare uitati-le pentru moment si concentrati-va pe altceva. Partaje, divorturi, succesiuni, tranzactii imobiliare, dispute familiale, conflicte de munca, litigii comerciale si ce o mai fi. Si harul Domnului din astea sunt destule si tendinta este de crestere. De lucru este, noi sa fim sanatosi.

Dar sa revin la manualul de care vorbeam la inceput. Acest manual are ca obiectiv principal, acela de a le arata celor interesati modalitati sigure de a face mediere si de a obtine venituri din aceasta profesie. Manualul   va fi in format electronic si probabil ca va fi contracost. O sa ma gandesc la un pret rezonabil dar il voi livra doar celor care vor sa faca cu adevarat mediere. Consider ca asa va fi apreciat la justa lui valoare si va demonstra experienta mea. Iar aceasta experienta nu o poti castiga decat daca faci mediere. Asa cum spuneam intentionez sa finalizez acest manual pana la finele lunii februarie 2011.

Sunt convins ca pentru cei care il vor avea va fi o experienta si o revelatie placuta, care le va aduce mari satisfactii. Singura conditie e sa faca ceea ce am scris in el.

Danciu Viorel - mediator



13.01.2011

2011 - functioneaza sau nu functioneaza medierea?

Au trecut 5 ani de la "nasterea" legala al medierii in Romania. Ar fi bine sa sarbatorim. Suntem peste 2000 de mediatori autorizati. Va dati seama ce chef ar iesi? Incerc sa-mi inchipui.
Problema e ca doar pot sa-mi inchipui.

Daca ar fi sa fac un fel de bilant, as putea sa spun:

Consiliu. Avem
La conferinte stam bine. Avem.
La site-uri si bloguri iarasi stam bine. Avem.
Aparitii TV si radio. Avem.
Conferinte de presa. Avem.
La numar de mediatori, harul domnului stam foarte bine. Avem destui, fara numar.
La asociatii stam excelent. Avem, sa-i adunam pe toti aia de mai sus.
Protocoale cu instantele. Avem.(Nu am inteles de ce si la ce folosesc, da nu e treaba mea)
Formatori . Avem. (Cei mai instariti din bransa).
Informari. Nu prea. (Ups, sa nu credeti ca ma refer la informarile facute de instante. La alea facute de noi).
Medieri. Eeeehh, aici doar fiecare dintre noi putem raspunde .(Sunt legate de indicatorul precedent.Eu am ajuns la 42. Pe verificate).

Am avut din nou ocazia sa discut cu cativa colegi din tara si ma bucura ca interesul pentru a incepe sa se faca mediere este in crestere, dar din pacate inca in raport invers proportional cu numarul mediatorilor. Raspunsul la intrebarea din titlu se afla la fiecare dintre noi.
Ma mai uit pe bloguri, si site-uri de mediere si vad discutii furtunoase despre cum ar trebui sa facem mediere, ce tip de mediere ar fi mai buna, unora le place legea medierii, altora nu si vor s-o schimbe, unii ne sfatuiesc sa ne apucam sa facem dreptul fiindca in opinia lor altfel nu se poate, unii se gandesc prea departe in loc sa sa uite doar in fata lor, unii se impiedica de acordul in mediere si au o dilema cum va fi pus in executare, si multe alte asemenea ganduri, care de fapt nu fac de cat un singur lucru : NU VA AJUTA DELOC.
Daca ar fi sa ne intalnim sa sarbatorim 5 ani de la inceputul medierii in Romania, pe bune, cati ne-am aduna? Si ma refer la aia care chiar au facut macar 3 medieri de cand s-au autorizat.  Cine a facut 10, ala intra gratis la chef !
Sigur ca unora nu le vine sa creada ca se poate face mediere facilitativa si afirma ca e greu. Le spun ca nu e greu. E greu pentru ca asa cred ei. Si daca asa cred chiar e greu. E mai usor sa spui ca e greu, nu?
De asemenea vreau sa amintesc  faptul ca am vazut ca multi au o dilema in ceea ce priveste ce tip de mediere sa puna in practica. Facilitativa(cica aia grea) sau evaluativa(cica aia mai usoara). Si de aia nu se pot apuca sa faca mediere. As dori sa va spun ca de fapt sunt patru tipuri de mediere si anume mai e cea transformativa si narativa. Si daca doar doua din ele ii impiedica, ce vor face acuma ca am spus ca sunt patru.
Asta n-ar trebui sa fie o piedica decat daca o folosesti ca scuza ca sa nu te apuci de mediere. 
In fapt, intr-un proces de mediere sunt folosite toate patru. Nu exista mediere curat facilitativa, sau evaluativa sau de care doriti. Procesul implica mai mult sau mai putin din fiecare. Depinde de natura si complexitatea litigiului. Si aici sper ca v-am ajutat pe cei care aveti dilema asta, sa nu o mai aveti.
O alta mare dilema, pe care am observat-o la cei care au pregatire juridica, si care chiar profeseaza, este cea legata de cum va fi pus in executare acordul din mediere. Dragi colegi asta nu mai este problema noastra! 
Responsabilitatea noastra se termina in momentul cand partile au acordul incheiat, semnat si ies cu el pe usa biroului. Uitati de executare silita si titluri executorii. E acordul lor si pot sa faca ce doresc cu el. Daca esti avocat si mediator, ai decis sa mediezi un litigiu si esti mediator in acel litigiu, atunci ramai asa. Ia-l pe avocatul din tine, "inchide-l" in baie si lasa-l acolo pana pleaca aia cu acordul. Si ai mai putea sa-l tii inchis inca vreo doua zile, asa, ca sa nu fii tentat la ceva. Nu uita ca ai decis sa fii neutru si impartial. Dilema de mai sus ii impiedica pe multi din colegii nostri avocati sa faca mediere. Si as vrea sa fiu eu ce-l care greseste. Chiar mi-as dori asta.
Tocmai de aceea eu personal nu as avea nici o problema daca toti avocatii din Romania, maine ar deveni din oficiu mediatori. Se vor lovi de aceasi dilema. Ce sa fie azi? Si cum sa puna in executare un acord. Greu...
Un acord , dat fiind ca prin esenta lui exprima vointa si dorinta partilor nu mai implica termenii de mai sus. Si cum spuneam nu mai este treaba noastra. Va usurati munca daca nu mai ganditi ca un avocat.
Puteti sa ma contraziceti si sa cautati argumente ca nu am dreptate. Nici nu doresc sa am dreptate. Dar daca va uitati la voi si analizati cate medieri a-ti incheiat, atunci aveti raspunsul. E chiar in mana voastra.

Am avut feedback-uri de la mai multi colegi de-ai nostri in care am primit destule aprecieri sa spunem mai putin pozitive ca sa ma exprim elegant. Nu m-am suparat si ii inteleg. Nu ma cunosc si cum mie imi place tot timpul sa invat ceva, chiar si de la ei, am invatat urmatorul lucru: ce NU trebuie sa fac, ca sa am succes in mediere.
Credeti-ma ca nu doresc sa fiu absolut deloc critic sau arogant sau in orice fel a-ti dori sa ma catalogati sau incadrati, ci incerc sa va transmit intr-un mod simplu si direct, fara ocolisuri din experienta mea, si sa va spun ca lucrurile sunt de fapt simple.
Si cel mai simplu lucru pe care poate sa-l faca fiecare dintre noi este : INFORMAREA.
Am primit cateva feedback-uri de la cativa colegi din tara care au inceput sa faca informare si au confirmat ca functioneaza. Fiecare informare va poate aduce un caz in mediere. Fara informare sansele sunt nule. Si aici nu cred ca ma poate contrazice cineva.

DECI DRAGI COLEGI, CINE VREA SA VINA GRATIS LA CHEFUL NOSTRU ?
Lista e deschisa.

Viorel Danciu - mediator