Ca sa fii mediator nu e suficient sa poti, sa stii sau sa vrei. Trebuie sa ai si curaj. Poti sa ai toate calitatile necesare, dar daca nu ai curajul sa faci si mediere, sa-ti depasesti propriile temeri si sa-ti pui in valoare calitatile si abilitatile, le ai degeaba. Daca stii, dar nu actionezi, e ca si cum n-ai sti.
Faptul ca ai facut un curs, ca l-ai promovat si chiar te-ai autorizat nu inseamna deloc ca ai devenit mediator. Chiar daca pe adeverinta scrie asta. Mediator devii atunci cand , cu toate emotiile si toate temerile, ai reusit sa faci primele medieri. Inseamna sa-ti depasesti propria conditie si sa treci la nivelul urmator. La acela de mediator.
Sigur ca in conditiile actuale, sunt putini cei care chiar isi iau inima in dinti si se apuca sa faca mediere. Multi asteapta in continuare si inca n-au inteles, ca de fapt totul sta in puterea lor. Doar de fiecare din noi depinde daca facem sau nu mediere. Nu de altcineva.
Am discutat cu un coleg care are toate conditiile, cunostintele si abilitatile de a face mediere. Ii lipseste un singur lucru : curajul. Mai sta, mai asteapta. E greu sa renunte la ce face acuma. Desi e profund nemultumit de veniturile care le are, dar totusi inca nu.
Imi dau seama ca e o problema la nivel national. Intr-un articol mai vechi vorbeam de motivatia de a deveni mediator. Se confirma ceea ce am spus atunci, ca daca motivatia nu e corecta, atunci multi vor ramane doar cu cursul. Asta pentru ca medierea e o profesie de vocatie si nu se potriveste oricui. Cred ca multi au inceput sa-si dea seama de acest lucru.
In conditiile actuale lipsa curajului, sau frica ii tine pe multi mediatori in loc. In general frica tine pe loc. Dar ma intreb totusi, de ce le este frica la majoritatea ? Cred ca sunt mai multe "frici" , care adunate dau un singur rezultat : nici o mediere. Daca ar fi sa enumar aceste "frici"sau temeri acestea ar fi : frica de a media, frica de avocati, frica de instante, frica de lipsa cunostintelor, frica de a nu pierde si frica de frica.
Cam astea ar trebui sa si le rezolve fiecare din mediatorii autorizati.
Norocul pur si simplu, nu exista. Norocul si sansa sunt de partea celor curajosi. Cei care isi depasesc limitele si temerile si fac ceva. Unii spun ca n-au avut noroc niciodata. Probabil ca asa e , dar niciodata n-au iesit din cerculetul lor, si n-au riscat nimic. Si atunci cum sa aibe sansa sau noroc ? Aia care au castigat la loto , se spune ca au avut noroc. Da au avut pentru ca au facut gestul minim de a se duce pana la agentia loto si au riscat cativa banuti, au ales cateva numere, si astfel au creat premisele ca sa castige.
Premisele in mediere ca mediatorii sa fie castigatori sunt mai simple ca la un jucator de loto. Ca jucatorul poate sa piarda banii, dar un mediator nu are de pierdut nimic. Facand informare nu are nimic de pierdut, chiar si daca nu va avea o mediere. De fapt castiga experienta in a face lucrurile mai bine si a se face cunoscut, dar trebuie sa faca acel minim gest, intocmai ca jucatorul la loto. Sa faca informare oriunde si oricand.
Dar ai nevoie de curaj. Cred ca aici avem o mare problema. In ultimii 20 de ani ne-am obisnuit sa asteptam de la altii sa ne spuna ce sa facem si de ce nu daca se poate sa faca altii treaba asta. S-o faca instantele, avocatii, partile. Mediatorii doar sa stea in birou si sa astepte sa vina oamenii peste ei.
Cred ca au gresit, trebuiau sa se faca notari in cel mai bun caz, nu mediatori, dar notarii sunt casta inchisa si se intra greu la ei. Avocatii incearca sa monpolizeze tot ce se poate ce tine de juridic si chiar de mediere, numai ca in privinta medierii nu prea au ce face, fiindca medierea fiind o profesie de vocatie, asa cum am spus, ii cam incurca. Fiindca ei nu au vocatie de mediatori, ca daca aveau in mod sigur nu se faceau avocati. Un mediator este exact opusul unui avocat. N-ai cum sa fii si opusul tau. E imposibil. E plus cu minus. Se anuleaza reciproc.
Trebuie sa iei o decizie, ori plus ori minus.
Multe din temerile mediatorilor tin de factori externi care, de fapt, nici nu sunt sub controlul lor, dar da bine daca ii folosesti ca scuza. Singurul lucru pe care il pot controla este activitatea de informare. Restul nu. Dar isi cheltuie energia incercand sa spuna cum ar trebui altii sa faca. Ca sa le fie lor , cred ei , mai simplu. Din pacate pentru ei, nu va fi.
Unii isi compenseaza temerile incercand variatiuni pe aceeasi tema. Sa inventeze specializari care nu-si au rostul. sa puna monopol pe anumite domenii, sa genereze conflicte intre mediatori, sa acuze in dreapta si stanga pentru nereusitele lor, talkshow-uri, conferinte, De parca altii ar fi de vina ca ei n-au curajul sa faca mediere, sau si-au facut alte planuri
Curajul, de altfel, singur nu e suficient. El trebuie insotit de perseverenta. Adica nu trebuie sa te dai batut ori ce s-ar intampla. Si cand spun perseverenta, inseamna ca in primul an de activitate ca mediator trebuie sa faci in permanenta toate cele necesare ca sa faci informare, sa fii cunoscut, sa te implici, sa fii langa oameni.
Si apoi vor incepe si oamenii sa te caute. Fiindca deja le-ai castigat increderea. Si asta este cel mai important lucru in relatia cu partile.
Dar pentru asta ai nevoie de curajul de a munci cu perseverenta.
Ceilalti, instantele si avocatii nu ne pot opri sa facem mediere. Sigur ca se uita inca chioras la noi, dar nu trebuie sa ne facem probleme. Nu ne pot impiedica sa facem mediere. Trebuie sa castigam in timp si increderea lor. Va veni un pic mai greu, dar va veni. Ei trebuie sa-si rezolve temerile lor.
Iar noi pe ale noastre.
Viorel Danciu - mediator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu