Manualul mediatorului de succes

S-a nascut, in sfarsit Manualul mediatorului de succes. Asa cum am promis, l-am finalizat in luna martie. Acest manual este rodul a 11 ani + 1, de experienta. Cei 11 ani in cadrul celor 3 multinationale in care am lucrat si mi-am cizelat abilitatile primite de la mama natura. Si 1 an experienta in mediere. La 01.04.2011 se implineste exact un an de cand am deschis biroul de mediator la Satu Mare. A fost un an interesant si plin de noutati, munca si satisfactii. Poate nu sunt multi care pot sa spuna acest lucru, dar ma bucur ca eu pot sa spun asta, si mi-as dori s-o spuna cat mai multi dintre noi.

Atunci cand am ales sa fac ceea ce fac acum pot sa spun ca a fost un moment inspirat si m-am lasat condus de intuitie, apropo de articolul precedent. 

Dar sa revin la Manual. Ideea manualului mi-a venit in momentul in care am realizat ca desi sunt multi mediatori autorizati, suntem prea putini cei care chiar fac mediere si unii si mai putini care chiar traiesc din mediere. Faptul ca  multora nu le vine sa creada nici acum, m-a facut sa inteleg ca poate au nevoie de ajutor.

Am auzit pe multi care afirma si sustin ca in Romania, azi, in conditiile actuale, nu se poate trai din mediere. In mod sigur ei nici nu vor putea. Dar ar fi de preferat sa-si tina aceste idei doar pentru ei. Eu spun ca in Romania, si oriunde pe planeta asta se poate trai din mediere indiferent de ce conditii sunt. Totul este in mintea noastra. Si mintea lor le spune ca nu vor putea trai din mediere. In regula, dar ar fi important de aflat de ce cred ei asta. Si atunci ei trebuie sa-si rezolve problemele. Altcineva n-o sa poata.

Acest manual le vine in ajutor celor care isi doresc sa devina mediatori, ar putea sa devina mediatori dar nu stiu cum s-o faca. Intr-un fel nu e numai  vina lor, dar am considerat mai important sa vin cu ceva sa-i ajut si nu sa cautam vinovati. 

Initial mi-a venit ideea sa ma deplasez pentru o zi sau doua in fiecare centru de judet si sa le arata celor de acolo intr-o singura zi ce trebuie sa faca ca sa treaca peste temeri si de unde sa inceapa. Dar am realizat ca acest lucru nu este posibil pentru ca din pacate mediatorii sunt divizati, in primul rand de propriile temeri si in al doilea rand de unii care au propriile interese si nu au interesul ca mediatorii sa fie uniti. Un alt motiv pentru care am renuntat la prima idee e  ca mi-ar fi luat mult timp, si nici nu doresc sa fiu confundat cu cei care se ocupa  de formare. Al treilea motiv e pentru ca imi place sa fiu eficient.

Asa ca mi-a venit ideea manualului, care este, cum spuneam, rodul unei experiente pe care, in acest fel as dori s-o impartasesc acelora care doresc. 

Nu am pretentia ca este singura modalitate de a avea succes in mediere, dar in conditiile actuale pe “piata” romaneasca a conflictelor, cred ca este cea mai potrivita. Si spun asta fiindca la momentul redactarii acestui manual, am deja un numar suficient de medieri, care ma indreptatesc sa consider ca aceasta reteta functioneaza.

Asa am ajuns sa pot spune ca intr-adevar traiesc doar din mediere. Medierea este o profesie de vocatie, si aceia care doresc sa ajunga sa traiasca din mediere asa cum o fac eu, nu trebuie decat sa faca ceea ce am scris aici. Desigur ca nimic nu va impiedica sa va aduceti aportul, contributia si experienta personala, care este unica pentru fiecare din noi. Fiecare poate adopta un stil de mediere propriu, dar regulile de baza in comunicare ,  pentru a face mediere si a avea succes in mediere le-am structurat in acest manual. Restul  depinde numai de voi. 

"Manualul mediatorului de succes" se adreseaza tuturor mediatorilor autorizati, celor care doresc sa-l citeasca si sa aplice ceea ce am scris in el. Acelora care doresc sa faca mediere si celor care doresc sa traiasca din mediere.

Ca sa poti trai din mediere trebuie sa te ocupi doar de mediere. Si Manualul vine sa spuna cum sa te ocupi de mediere in asa fel incat sa poti trai din ea. Si asta de la bun inceput.

Acest Manual, asa cum, spuneam il voi distribui acelora care sunt hotarati sa devina mediatori cu norma intreaga. Nu este un manual stufos, are doar 60 de pagini in format A3, dar continutul lui este exact ceea ce trebuie sa stie si sa faca un mediator ca sa aiba succes si sa poata trai din mediere. Manualul contine toti pasii procesului de mediere, fiindca este un intreg proces , cat si elementele esentiale despre comunicare, elemente pe care trebuie sa le stapaneasca orice mediator, precum si tehnici de rezolvare a obiectiilor si de depasire a blocajelor. Dar ce este mai important sunt modalitatile prin care mediatorul sa se faca cunoscut si sa aduca partile in mediere. 
Fiindca asta este cel mai dificil, nu-i asa ? 

Manualul este in format electronic si nu va fi free.

Sa vedem, cine se incumeta...

Mult succes si mult curaj.

Viorel Danciu - mediator

Despre CONSTIINTA, ETICA si INTUITIE

Am avut ocazia sa asist la o prezentare online despre oameni, evolutie, trecut, prezent si viitor. Am inteles, ca noi, oamenii si toate vietuitoarele care traiesc acum pe Pamant, suntem rezultatul unei evolutii de 16,4 miliarde de ani. A-ti citit bine, miliarde. Atat le-au trebuit vietii si celulelor sa se organizeze in formele complexe de viata, asa cum arata ele, azi, pe planeta noastra. Totul ar fi pornit de la celebrul "big bang", iar de atunci, a durat 16,4 miliarde de ani ca sa ajungem aici.  Lung drum...

Toate etapele parcurse pana aici au fost necesare si utile, iar toate evenimentele istorice prin care omenirea a trecut, au dus la desavarsirea noastra ca fiinte. Sigur ca vor fi unii care vor spune ca am avut parte de multe razboaie, lupte pentru putere, pentru resurse, lupte care se mai duc si acum. Toate acestea fac parte din proces, care s-a accelerat pe masura trecerii timpului. (Apropo, nu aveti senzatia ca timpul nu va mai ajunge, ca ziua si saptamana trec prea repede ?).

Am aflat ca la baza oricarei civilizatii sta calendarul. La baza civilizatiei noastre sta calendarul gregorian care imparte anul in 365 de zile plus 1/4. Pana aici nu e nimic interesant, numai ca acest calendar de fapt, ce face ? Este un calendar solar care de fapt masoara timpul in functie de miscarea de rotatie a Pamantului in jurul soarelui. In afara de asta nu prea are legatura cu ce se intampla in univers si cu noi. Si mai foloseste la ceva. Sa stim cand avem de platit taxele. Foarte tare, nu-i asa ? De fapt de asta a si fost inventat, ca sa se poata tine evidenta scadentelor de plata.

Probabil va intrebati ce legatura are ce spuneam mai sus cu titlul articolului. Una foarte mare, desi nu pare la prima vedere. este pur si simplu vorba de evolutie. Omenirea a folosit in istoria ei mai multe feluri de calendare, dar singurul care a a acoperit toata perioada de care va spuneam este calendarul maya. Nu numai ca acopera perioada de la inceputuri, dar spune si pana cand va dura si arata stadiile prin care trebuie trecut. Toate acestea fac parte dintr-un plan, puteti sa-i spuneti si divin. In fapt divinitatea este strans legata de evolutie. Practic sunt unul si aceleasi lucru.  Cum ? Prin CONSTIINTA.

De ce spuneam despre constiinta si etica ?  Pentru ca este ultimul stadiu la care trebuie sa ajunga omenirea, una fara alta nu se poate ca evolutia sa fie completa. Este stadiul care urmeaza dupa societatile umane bazate pe legi si pe justitie, care la randul lor au inlocuit societatile bazate doar pe directie sau sens. Constiinta si Etica mai au nevoie de ceva .Este vorba de intuitie, iar intuitia este urmatorul nivel la care trebuie sa ajunga oamenii. Ce inseamna asta ? In termeni simpli ca nu va mai trebui sa stai sa te gandesti, sa analizezi, sa despici firul in patru, sa intelegi, ci pur si simplu vei sti, fara dubii, fara confuzie. Doar atat le vor ramane celor care vor ramane. Fiindca nu va fi un proces simplu si usor de trecut pentru multi. De fapt intuitia va fi si este foarte importanta  in momentele importante cand nu ai sau nu vei avea timp sa te gandesti.  Nu intotdeauna mintea te poate ajuta. Mintea este doar un instrument si nimic mai mult.

Intuitia este cea care te poate salva , atunci cand nu ai nici o explicatie despre ce s-a intamplat, si de ce ai facut ceea ce ai facut. De fapt explicatia e una foarte simpla, a functionat intuitia.

Cand vorbesc de etica , probabil ca veti spune, pai da sigur, si justitia este etica, o avem deja. Mda, a fost.

Se considera ca justitia este una din cele cateva puteri care sunt intr-un stat de drept, cum ne place sa spunem. Eu as porni de la premisa, ca daca ar fi etica, n-ar trebui sa fie putere. Iar daca e putere si o pui in mana cuiva nepotrivit, se pot intampla multe lucruri care nu au nici o legatura cu etica.

Sigur au fost vremuri, demult apuse , cand justitia , care a venit si a inlocuit sensul, s-a dorit sa fie etica. Pe masura ce societate a evoluat, s-a dezvoltat, justitia a ajuns sa slujeasca la doi stapani. Politicul si economicul(banul). Acestia sunt cei care dicteaza acum in justitie. Nicidecum cei care lucreaza acolo. Ar putea la fel de bine sa fie un SRL sau un SA. Nu e nici o diferenta.

Atata vreme cat societate este condusa doar de interese materiale si financiare, nici nu are cum sa fie altfel.  Nevoile noastre nu sunt cele de acuma, banii si proprietatile. In fapt acestea sunt sursa majoritatii conflictelor din societatea in care traim. Toti traim in acelasi sistem, firesc pana la urma ca evolutie. Dar ca sa devenim cu o contiinta etica si intuitivi aceste lucruri trebuie, si se vor schimba. Suntem cu totii martori la aceste schimbari, care ne vor afecta pe toti. Nu exista exceptii. 

Oamenii vor trebui sa-si canalizeze energiile spre altceva, iar banii si proprietatile vor disparea ca necesitate si importanta. In conditiile in care banii si proprietatea nu va mai prezenta importanta pentru oameni, vor disparea si sursa atator conflicte, si de asemenea vor disparea si institutiile care le gestioneaza. Pur si simplu nu va mai fi nevoie de ele. Ca sa intelegeti mai bine, am va dau un exemplu.

Se pare ca teleportarea a devenit posibila. Desigur, deocamdata, s-au teleportat doar cativa atomi sau molecule. Dar pana  sa devina o chestiune care sa faca parte din realitatea noastra cotidiana, nu mai e mult. Asa cum a fost cu telefonia mobila si internetul. Cand va deveni realitate , si pentru a merge intr-un loc, oriunde pe planeta asta, va fi suficient sa intri doar intr-o cabina, ce se va intampla cu cei care lucreaza in industria transporturilor ? 

Cam asa e si cu justitia. Cand sursa conflictelor va disparea nu va mai fi nevoie de ei. Nici de Pollitie, Procuratura, penitenciare. Daca ar disparea sursa tuturor conflictelor, ce nevoie am mai avea de aceste institutii ?

Probabil credeti ca sunt utopist. Ar fi bine sa fie asa. Ar fi mai usor pentru toata lumea. Ar rasufla usurati si ar spune , stam linistiti, ne-m speriat putin dar nu va fi nimic. Vom trai si vom vedea.

Povestea omului, asa cum este redactata in Biblie incepe cam acum cateva mii de ani, cand se spune ca a fost izgonit din Rai, fiindca a mancat din pomul cunoasterii si a invatat despre bine si rau. Partea buna este ca trebuia sa se intample asta, altfel n-am fi evoluat deloc. Iar civilizatiile care nu au evoluat au disparut. Omul de Neanderthal timp de 100.000 de ani a trait la fel. N-a evoluat deloc, si de aceea a disparut.

Noi, cei denumiti homo sapiens, am evoluat enorm in ultimele 3 secole, iar procesul de evolutie se apropie de final. Cei 16,4 miliarde de ani. Dar ca sa trecem la urmatorul nivel va trebui sa ne schimbam. Cei care vor dori si vor putea. Fiindca nu toti vor putea sau vor dori. Genul asta de schimbare nu va fi acceptat de catre foarte multi. Numai ca loc de intors nu prea este. Ori o vor face ori nu vor mai fi. Aceste lucruri au fost spuse secole de-a randul de catre toti care au aparut ca proroci in istoria noastra recenta si mai veche, in mai toate religiile.

Deja sistemele si tipul de societate cunoscut nu mai fac fata schimbarilor, fiindca datorita cunoasterii tot mai mari si mai accesibla tuturor, oamenii au devenit si trebuie sa devina mai independenti, sa nu mai accepte orice. Spiritul de turma nu mai este suficient si este depasit. Justitia nu mai face fata, legile oricat de sofisticate ar fi nu mai fac fata. In mai toate domeniile, mai putin acela al stiintei, s-a ajuns la capat, la nivelul propriei incompetente.

Ne-au ramas 2 lucruri la care sa apelam, la intuitie si etica. Ele fac parte din oricare dintre noi. Le avem dar nu stim sau nu le folosim. Si va trebui sa invatam foarte repede. Altfel alternativa nu va fi foarte placuta, adica nu va mai fi. Selectia va fi naturala.
Ce legatura are tot ce am scris mai sus cu medierea si mediatorii ? Una foarte mare. Mediatorul trebuie sa aiba toate aceste trei ingrediente : CONSTIINTA, ETICA si INTUITIE.
Cred ca am citi pe undeva : Facatorii de pace fii lui Dumnezeu se vor chema.

Totul se afla in noi. Dar unii ne-au spus ca aceste lucruri trebuie cautate in alte parte. Nu trebuie cautate , ele se afla in noi, trebuie doar sa ne uitam in interiorul nostru. E atat de aproape.
Cand se spune ca Omul a fost facut din tarana este foarte adevarat, numai ca precizarea este ca tarana a aparut acum 16,4 miliarde de ani. Omul mult mai tarziu, ca rezultat al evolutiei din tarana. Dar a fost nevoie de acest drum lung ca sa ajungem aici. Omul a fost facut sa fie nobil si totul se afla scris in inima lui. Soarele ne lumineaza pe toti la fel, ne nastem la fel, murim toti la fel, doar ca intre aceste doua evenimente ceva inca nu merge. Dar timpul inca nu e pierdut, avem inca ocazia sa reparam. Si nu ne obliga nimeni la nimic.

Doar cei care vor.

Viorel Danciu - mediator

"Asociatiile" de mediatori

E un subiect destul de fierbinte si de actualitate. De ce ? Fiindca majoritatea "asociatiilor" constituite, au un singur scop : sa adune cat mai multi cotizanti dintre mediatori sau cursati, fara sa le ofere nimic in schimb. Nu conteaza ca nu-i pot sau nu stiu sa-i ajute, ci doar sa fie cineva care sa cotizeze. Nici nu mai spun ca unele au taxe de intrarea de parca ai intra in ceva club select. 

Da nici asta n-ar fi o problema asa de mare, daca intr-adevar ar face ceva pentru ca medierea sa functioneze. Gaselnita multora a fost ca sa incheie asa zise protocoale cu instantele, incercand astfel sa para ca au un monopol asupra cazurilor in mediere si crezand ca vor primi "calup" cazurile de mediere. In general aceste protocoale s-au semnat acolo unde "asociatiile" au in frunte fosti magistrati inconjurati de cativa avocati cursati in mediere, dar neautorizati, si s-au gandit ei cum vor imparti "feliute" mediatorilor. Am avut ocazia sa citesc acest lucru chiar in statutul unei asa zise asociatii a mediatorilor, in care era prevazut, ca unul dintre directori va fi responsabil cu "imparteala". N-am mai ras demult asa de bine. Tot statutul era despre cum vor face si cum vor imparti sau cum vor lua. Nimic despre cum vor face ca medierea sa functioneze , cum ii vor ajuta pe membri sa faca mediere. Nu mai spun ca din 7 membri fondatori, 5 erau directori. Fiecare au intrat cu 100 lei, dar la membrii noi li se cereau 500 lei. 

Asta da afacere ! 

Acuma si-au dat seama ca nu-i prea pot prosti pe oameni si au mai redus la 200 lei. Da principiul  ramane acelasi, nu suma e importanta.

Nu mai zic ca unul din argumentele folosite de presedinta de asociatie (fost magistrat cateva zeci de ani) pentru a atrage membrii noi era, ca dansa stie cum functioneaza sistemul. Serios ? La asta chiar nu m-am gandit. Banuiesc ca se referea la sistemul de justitie.

De fapt, chiar daca eu n-am lucrat in sistem deloc, as putea sa-i spun si eu cum functioneaza sistemul. De fapt, vestea proasta e ca stie deja toata Europa cum functioneaza sistemul de justitie la noi . 

Partea cea mai haioasa e ca tocmai cei care au fost obisnuiti sa taie in dreapta sau stanga, provin din sistem si vin acuma sa spuna ca o sa ne invete ei cum sa facem mediere, a la sistem. Multumesc , da eu zic pas. 

Nu prea i-am auzit sa faca medieri , dar cum sa incurce lucrurile, cum sa puna piedici celor care chiar fac mediere, cum sa mai bage cate-o stramba, ca sa-i convinga (a se citi ai induce in eroare) pe mediatori sa se inscrie in asociatie, la asta se pricep. Asa au invatat din sistem. Si cum sa faca altceva decat ceea ce au invatat.

Inscrierea sau constituirea intr-o asociatie trebuie sa fie un act de vointa liber consimtita si nu o obligatie.  E argumentul pe care il folosesc ca sa-si aduca noi membri cotizanti, ca trebuie. De fapt, nu trebuie deloc.

Stau si ma gandesc, ca daca as fi intrat in asociatia cu pricina , cum ar fi procedat: ar fi luat cota parte din onorarii de la cazurile pe care le imparteau ? Ca de undeva trebuiau sa acopere indemnizatiile "sefilor". Care, si alea, tot ei si le hotarau. Tare nu ?

Ca inginerie financiara nu suna rau. Mai greu e cu punerea in practica. Stiti de ce ?

FIINDCA MEDIEREA E O PROFESIE DE VOCATIE !!! La asta nu s-au gandit cand au facut statutul si ca profesia asta nu e pentru oricine, care s-a gandit gata ma fac mediator si trai nenicule.

Majoritatea din cei care si-au tras o "asociatie" nu au nici un fel de vocatie, si  atunci cum sa-i invete si pe membrii lor ? Sa-i invete ce ? A da, am uitat, cum e cu sistemul.

Asociatiile astea pot sa faca conferinte de presa, talkshow-uri, protocoale si alte de astea, de trei ori pe zi si intre mese, ca tot degeaba. Mediere vor face asa 1 -2 pe an, si alea rasuflate. De ce si pentru ce ? Cel putin din astea care sunt acuma si sunt conduse de fosti magistrati, probabil refuzati de barourile de avocati. Nu m-ar ajuta la nimic. Pe mine cel putin. Sunt convins ca sunt intre noi si colegi care ar avea nevoie de putin sprijin ca sa poata incepe si sa capete experienta. Dar nu asa. In nici un caz nu asa. Findca nu vor apuca sa faca nimic, timpul va trece, entuziasmul de inceput se va risipi si s-a terminat.

Nu mai zic de sustinerea morala si de sprijin in a gasi motivatia reala si a depasi greutatile si temerile inceputului. Cine sa faca asta pentru mediatori ? Aceia care n-au facut niciodata acest lucru ? No way.

Cei care au ochi sa vada si urechi sa auda, ii rog sa se uite bine in jurul lor si sa isi foloseasca resursele inclusiv financiare pentru ei insisi si pentru a face mediere, si dupa ce vor sti ce si cum sa faca, abia pe urma, deja in cunostinta de cauza, sa ia hotararea daca adera sau nu la o asociatie. Altfel asociatiile le vor face mai mult rau decat bine. Si nu e nici o gluma in ceea ce spun acuma.

Asociatiile nu fac si nu vor face mediere. Mediatorii sunt cei care trebuie sa faca mediere. Si pot sa faca acest lucru fara sa fie intr-o asociatie. Si ar trebui sa priveasca inspre cei care fac mediere si nu inspre cei care nu le spun decat vorbe goale cand nimic nu au a spune, si mai rau, nu stiu ce sa faca si cum sa faca, dar cotizatii stiu sa ceara. N-as avea nici o problema, cere dar arata si ce dai , arata ce faci pentru mine. De cerut stie sa ceara oricine, dar cand e de dat....

Sigur ca pana la urma e decizia fiecaruia dintre noi. Fiecare face cum vrea. Vorba ceea faci ce vrei, da stii ce faci ? Da nu te costa nimic sa deschizi putin ochii si urechile. Te poate costa daca n-o faci. Inclusiv viitorul in aceasta profesie. Adica sa nu-l mai ai.

Dincolo de toate astea , pot sa va spun, ca daca ai vocatie pentru asa ceva, e cea mai frumoasa profesie pe care si-ar putea-o dori cineva. 

Dar ai nevoie de curaj si perseverenta ca sa o practici. Pe bune.

Viorel Danciu - mediator

Curajul de a fi mediator

Ca sa fii mediator nu e suficient sa poti, sa stii sau sa vrei. Trebuie sa ai si curaj. Poti sa ai toate calitatile necesare, dar daca nu ai curajul sa faci si mediere, sa-ti depasesti propriile temeri si sa-ti pui in valoare calitatile si abilitatile, le ai degeaba. Daca stii, dar nu actionezi, e ca si cum n-ai sti.

Faptul ca ai facut un curs, ca l-ai promovat si chiar te-ai autorizat nu inseamna deloc ca ai devenit mediator. Chiar daca pe adeverinta scrie asta. Mediator devii atunci cand , cu toate emotiile si toate temerile, ai reusit sa faci primele medieri. Inseamna sa-ti depasesti propria conditie si sa treci la nivelul urmator. La acela de mediator.

Sigur ca in conditiile actuale, sunt putini cei care chiar isi iau inima in dinti si se apuca sa faca mediere. Multi asteapta in continuare si inca n-au inteles, ca de fapt totul sta in puterea lor. Doar de fiecare din noi depinde daca facem sau nu mediere. Nu de altcineva.

Am discutat cu un coleg care are toate conditiile, cunostintele si abilitatile de a face mediere. Ii lipseste un singur lucru : curajul. Mai sta, mai asteapta. E greu sa renunte la ce face acuma. Desi e profund nemultumit de veniturile care le are, dar totusi inca nu.

Imi dau seama ca e o problema la nivel national. Intr-un articol mai vechi vorbeam de motivatia de a deveni mediator. Se confirma ceea ce am spus atunci, ca daca motivatia nu e corecta, atunci multi vor ramane doar cu cursul. Asta pentru ca medierea e o profesie de vocatie si nu se potriveste oricui. Cred ca multi au inceput sa-si dea seama de acest lucru.

In conditiile actuale lipsa curajului, sau frica ii tine pe multi mediatori in loc. In general frica tine pe loc. Dar ma intreb totusi, de ce le este frica la majoritatea ? Cred ca sunt mai multe "frici" , care adunate dau un singur rezultat : nici o mediere. Daca ar fi sa enumar aceste "frici"sau temeri acestea ar fi : frica de a media, frica de avocati, frica de instante, frica de lipsa cunostintelor, frica de a nu pierde si frica de frica.

Cam astea ar trebui sa si le rezolve fiecare din mediatorii autorizati. 

Norocul pur si simplu, nu exista. Norocul si sansa sunt de partea celor curajosi. Cei care isi depasesc limitele si temerile si fac ceva. Unii spun ca n-au avut noroc niciodata. Probabil ca asa e , dar niciodata n-au iesit din cerculetul lor, si n-au riscat nimic. Si atunci cum sa aibe sansa sau noroc ? Aia care au castigat la loto , se spune ca au avut noroc. Da au avut pentru ca au facut gestul minim de a se duce pana la agentia loto si au riscat cativa banuti, au ales cateva numere, si astfel au creat premisele ca sa castige.

Premisele in mediere ca mediatorii sa fie castigatori sunt mai simple ca la un jucator de loto. Ca jucatorul poate sa piarda banii, dar un mediator nu are de pierdut nimic. Facand informare nu are nimic de pierdut, chiar si daca nu va avea o mediere. De fapt castiga experienta in a face lucrurile mai bine si a se face cunoscut, dar trebuie sa faca acel minim gest, intocmai ca jucatorul la loto. Sa faca informare oriunde si oricand.

Dar ai nevoie de curaj. Cred ca aici avem o mare problema. In ultimii 20 de ani ne-am obisnuit sa asteptam de la altii sa ne spuna ce sa facem si de ce nu daca se poate sa faca altii treaba asta. S-o faca instantele, avocatii, partile. Mediatorii doar sa stea in birou si sa astepte sa vina oamenii peste ei.

Cred ca au gresit, trebuiau sa se faca notari in cel mai bun caz, nu mediatori, dar notarii sunt casta inchisa si se intra greu la ei. Avocatii incearca sa monpolizeze tot ce se poate ce tine de juridic si chiar de mediere, numai ca in privinta medierii nu prea au ce face, fiindca medierea fiind o profesie de vocatie, asa cum am spus, ii cam incurca. Fiindca ei nu au vocatie de mediatori, ca daca aveau in mod sigur nu se faceau avocati. Un mediator este exact opusul unui avocat. N-ai cum sa fii si opusul tau. E imposibil. E plus cu minus. Se anuleaza reciproc.

Trebuie sa iei o decizie, ori plus ori minus.

Multe din temerile mediatorilor tin de factori externi care, de fapt, nici nu sunt sub controlul lor, dar da bine daca ii folosesti ca scuza. Singurul lucru pe care il  pot controla este activitatea de informare. Restul nu. Dar isi cheltuie energia incercand sa spuna cum ar trebui altii sa faca. Ca sa le fie lor , cred ei , mai simplu. Din pacate pentru ei, nu va fi.

Unii isi compenseaza temerile incercand variatiuni pe aceeasi tema. Sa inventeze specializari care nu-si au rostul. sa puna monopol pe anumite domenii, sa genereze conflicte intre mediatori, sa acuze in dreapta si stanga pentru nereusitele lor, talkshow-uri, conferinte, De parca altii ar fi de vina ca ei n-au curajul sa faca mediere, sau si-au facut alte planuri 

Curajul, de altfel, singur nu e suficient. El trebuie insotit de perseverenta. Adica nu trebuie sa te dai batut ori ce s-ar intampla. Si cand spun perseverenta, inseamna ca in primul an de activitate ca mediator trebuie sa faci in permanenta toate cele necesare ca sa faci informare, sa fii cunoscut, sa te implici, sa fii langa oameni.

Si apoi vor incepe si oamenii sa te caute. Fiindca deja le-ai castigat increderea. Si asta este cel mai important lucru in relatia cu partile.

Dar pentru asta ai nevoie de curajul de a munci cu perseverenta. 

Ceilalti, instantele si avocatii nu ne pot opri sa facem mediere. Sigur ca se uita inca chioras la noi, dar nu trebuie sa ne facem probleme. Nu ne pot impiedica sa facem mediere. Trebuie sa castigam in timp si increderea lor. Va veni un pic mai greu, dar va veni. Ei trebuie sa-si rezolve temerile lor.

Iar noi pe ale noastre.

Viorel Danciu - mediator

Instante versus mediatori 2

Revin cu niste precizari la articolul precedent in sensul ca informatia cu privire la remuneratia sau bonusurile sau cum le-o fi spunand in "sistem", s-a actualizat. Precizarile se refera la faptul ca am primit asigurari  chiar de la unul din membrii CSM, ca intr-adevar cu ceva ani in urma au fost ceva prime sau bonusuri de care beneficiau judecatorii si erau legate de numarul de dosare gestionate, dar care s-au scos de ceva vreme. Este in regula daca este asa si ma bucur daca asa stau lucrurile. Ceea ce m-a bucurat si mai tare a fost ca am avut o convorbire telefonica foarte deschisa cu dumnealui si m-a asigurat ca exista toata deschiderea spre mediere si mediatori si ca se fac eforturi sustinute ca instantele sa manifeste aplecare spre intelegerea acestui fenomen in crestere de altfel. Este vorba de judecator Cristi Danilet , pe care l-am urmarit si i-am apreciat eforturile, inca de la inceputul carierei mele de mediator. De astfel de oameni are nevoie justitia, si faptul ca a ajuns in CSM, arata ca si-a castigat increderea celor care l-au sustinut iar eforturile depuse, intotdeauna dau rezultate.

Fiecare dintre noi, mediatorii, suntem datori sa facem si sa depunem eforturi ca medierea sa functioneze in plan personal si profesional si atunci aceasta va functiona si la nivel national. Drum inapoi nu exista.

Raman placut surprins ca unii dintre magistrati, inca nu foarte multi, depun eforturi sustinute , chiar mult mai mari decat unii dintre mediatori, care stau, asteapta si se plang.

Revenind la retinerea multor judecatori vis-a-vis de mediere si mediatori, inclin sa cred ca aceasta vine si din faptul ca lucrand atatia ani si fiind practic "ïnchisi" in capcana procedurilor, este foarte dificil sa poti iesi din obisnuinta de toate zilele. Aici as putea sa-i rog sa se gandeasca la cum era inainte de tot sistemul de justitie. Sau la cum ar fi fara. Dar nu in conditiile actuale ale sistemului monetar. Acest sistem deja isi arata limitele. Le traim azi cu totii. Si trebuie sa se schimbe. Majoritatea conflictelor pornesc de la bani sau de la simtul de proprietate. Simt pe care sistemul a avut grija sa ni-l dezvolte. Daca astea doua n-ar mai fi, va asigur ca aproape n-ar mai exista conflicte. Si ar disparea o gramada de institutii. Inclusiv justitia. Pur si simplu n-ar mai fi nevoie. Dar asta e o tema mai complicata si care necesita o abordare mai profunda. Poate odata voi publica si despre acest subiect. Nu va fi usor de inteles pentru multi, dar poate situatia ne va obliga.

Azi am ramas de asemenea placut surprins, stand de vorba cu o doamna care s-a autorizat de curand ca mediator, si am discutat simplu deschis, afland ca este magistrat pensionat in 2009. Ce m-a surprins a fost ca nu am simtit nici un fel de  aroganta si am discutat cum spuneam simplu si deschis. Am avut ocazia sa cunosc si opusul dumneaei si nu mi-a placut deloc. 

Ma bucur ca profesia noastra manifesta atractie si fata de fostii magistrati si dansii ar putea sa ajute foarte mult, dar vor trebuia sa faca o schimbare de mentalitate. Nu le va fi usor dar daca este vointa , se poate. Si asta e valabil si pentru cei aflati in exercitiul functiunii.

Si la noi ca si in alte parti avem 2 tabere ale mediatorilor. Una care ar dori sa acapareze tot, ceva in gen barou de avocati, cu membri proveniti in principal din "sistem", in orice caz toti cu studii juridice. Si una, in care nu vrem sa o dam dupa primii si ne straduim sa facem mediere. Nu e rau, si selectia naturala isi va spune cuvantul. Noi chiar facem mediere. Personal am trecut de cifra 50 de medieri si am primit deja o solicitare de la revista Medierea - Tehnica si Arta de a aparea pe coperta revistei cu nr. 7 in aprilie anul acesta, solicitare careia i-am dat curs. Am si postat draftul pentru care mi-am dat acordul pe blogul meu. Asta ca sa-i linistesc pe aia care cred si afirma ca sunt mediator doar pe hartie. Partea buna este ca revista  are un tiraj de cateva mii de exemplare si va aparea in Romania, in Anglia si USA, din cate mi-au spus cei care m-au contactat. 

Nu e numai o realizare profesionala personala ci si a medierii satmarene care iata ca ajunge sa fie cunoscuta nu numai la nivel national. Le multumesc colegilor mediatori satmareni care m-au sustinut si care au stat langa mine in toate demersurile si eforturile pe care le-am depus in primul an de activitate ca medierea sa fie cunoscuta si sa functioneze la Satu Mare. La Satu Mare medierea chiar functioneaza. Si n-o sa ne oprim doar aici.

Tot in aceasta perioada m-am implicat doar pe plan logistic si organizare in aducerea la Satu Mare pentru prima data a formatorului in mediere, Asociatia Ultrasilvam din Cluj Napoca, cursul de formare mediatori desfasurandu-se in perioada 28.02 - 13.03.2011, practic inca se desfasoara dar e pe final.

Am avut cateva discutii  cu noii aspiranti la aceasta profesie, majoritatea fiind de formare juridica. S-au aratat foarte incantati, dar le-am spus ca nu e o profesie usoara si trebuie sa se pregateasca bine pentru a reusi. Am speranta ca vor reusi, dar va depinde numai de ei. Dar vor avea si sprijinul meu. Cei care vor dori

Si pe tablou mai avem loc destul.

Viorel Danciu - mediator

Instante versus mediatori

M-am gandit un pic daca sa folosesc termenul versus, dar nu cred  ca gresesc deloc. In acest moment este termenul potrivit. Este vremea bilanturilor in Justitie si nu cred ca exista vreo instanta din Romania care sa nu raporteze cresteri  foarte mari ale numarului de cauze noi plus cele in sold pe rolul acestora. As putea sa va dau exemplul instantei satmarene fiindca imi este la indemana. Din bilantul pe care l-au facut public reiese ca numarul de cauze pe cap de judecator este dublu si chiar triplu. Dupa expresia lor "a venit tsunami peste ei". Nu stiu daca s-a folosit expresia corecta, fiindca daca venea tsunami peste ei, probabil ca acuma am fi plantat porumb pe locatia lor, si cred ca toata lumea era mai castigata. Dar lucrurile stau de fapt cu totul altfel.

Holul instantei satmarene este plin de afise despre mediere. Bine, ele s-au mai imputinat, ca unele au disparut. Am afisat tabloul mediatorilor satmareni, acuma 22 la numar. Avem  legea 192/2006 cu faimosul articol 6 si de asemenea avem in cursul anului trecut campania ca judecatorii sprijina medierea.

Aici apare intrebarea, totusi cum o fac ? O sprijina in ce sens ? O sprijina sa ramana intepenita ? E tot un fel de "sprijin" si  probabil asa au inteles ca trebuie sa o faca ? Sau mai degraba n-au inteles ?

Incerc sa le dau o sansa si sa ma gandesc ca n-au inteles de fapt cum e cu medierea asta. Ca altfel, nu s-ar fi dublat numarul cauzelor in instanta. Dar atunci ar trebui sa accepte un schimb de opinii, sa stea la discutii. Si sa inteleaga ca de fapt rolul lor este acela al unui functionar care este in slujba oamenilor si nu impotriva lor.

Oamenii se urasc fiindca le e frica, le e frica pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc pentru ca nu comunica.

Asta ar trebui sa stie si dumnealor. Este foarte usor sa spui  "mie sa nu-mi spuna nimeni ce sa fac" dar trebuie sa-si aduca aminte ca nimeni nu s-a nascut invatat si daca au ajuns pana la un anumit nivel nu inseamna ca nu  mai au ceva de invatat. Asta este "sindromul expertului". Atunci cand spui ca le stii pe toate si nu mai trebuie sa inveti nimic, este de fapt inceputul sfarsitului. Nu am pretentia ca as avea ceva sa-i invat pe domnii si doamnele judecator, dar as putea sa ascult ce au ei de spus si sa inteleg de ce au atitudinea de neacceptare a medierii si mediatorilor. 

Nu trebuie sa se planga de numarul mare de dosare sau cauze fiindca intr-un fel au si ei responsabilitatea lor pentru asta. Asta este efectul propriilor lor limite. De ce spun asta ? Fiindca la bilantul facut public nu s-a facut nici o referire , nici macar in treacat la faptul ca exista peste 22 de mediatori care ar putea fi o solutie la reducerea numarului de cauze din instanta satmareana.

Stau si ma gandesc care o fi motivul pentru care, cu toate ca incarcarea pe judecator este de peste 1200 de cauze pe anul trecut,  tin cu dintii de dosare si absolut nici un judecator nu face nici cea mai mica referire la mediere in salile de judecata, cateodata arhipline. Ma intreb daca mai au timp fizic sa si citeasca dosarele care le au in lucru, si vad cum scade calitatea actului de justitie direct proportional cu cresterea numarului de dosare.

Din "sistem" am primit informatia si confirmata, ca judecatorii ar fi remunerati sub forma unor bonusuri sau prime in functie de numarul de dosare gestionate. Si atunci apare un paradox. Cum sa sprijine medierea cand de fapt au interesul sa mentina numarul mare de cauze, cu tot ce rezulta din asta.

Sistemul s-a obisnuit sa fie duplicitar. E o tehnica pe care o aplica de multi ani deja. In sensul ca se lucreaza la doua capete. Pe deoparte declaram ca sprijinim medierea iar pe de cealalta parte, concret,  fac tot posibilul sa nu faca nimic. Da bine pe sticla "noi sprijinim medierea", dar n-au precizat si in ce directie...

Sigur, nu vreau sa arunc anatema asupra tuturor, sunt si judecatori care fac cate ceva in directia sprijinirii medierii dar sunt putini in comparatie cu cei care se opun pe fata. Intr-un fel le inteleg frustrarea, cand se gandesc ca ei au studiat 5 ani de zile dreptul si au state vechi in instante iar acuma au aparut niste ciudati de le spune mediatori, care s-au apucat sa-i invete pe oameni ca pot si ei decide in problema lor si pe deasupra le mai si arata ca exista in codul de procedura civila unul sau doua articole care ii ajuta sa rezolve rapid problema. Nu va ascund ca am auzit judecator la Satu Mare care afirma ca art. 271 este doar pentru persoane importante, nu pentru toata lumea. Oricat m-am uitat n-am vazut nicaieri precizarea asta, si i-as aduce aminte, ca toti aia care platesc impozite si taxe, din care este remunerat si judecatorul cu pricina, sunt persoane importante. As fi curios despre cum apreciaza importanta persoanelor, dupa ce criterii. Asta apropo de neutralitate si impartialitate. Sau au devenit simple cuvinte pe hartie. Ca hartia saraca, suporta orice.

Am avut aceeasi deziluzie fata de onoratii de mai sus ca si in urma 25 de ani, cand fiind in armata, aveam,impresia ca ofiterii armatei erau modele de cinste si integritate. Asa erau prezentati in filme si emisiuni tv. Mare greseala din partea mea... La fel simt si acuma fata de sistemul de justitie.

Dar macar au posibilitatea sa se corecteze. Sa-mi demonstreze ca eu sunt cel care greseste si la anul vor avea doar 150 de cauze de solutionat pe cap de judecator. 

Viorel Danciu - mediator