Manualul pe care l-am editat are succes. Tot mai multi colegi din tara il solicita si primesc aprecieri pozitive. Unii au si inceput sa aplice ce am scris in Manual si functioneaza. Nu va ascund ca acest Manual am vrut sa fie si un instrument de statistica, daca vreti, prin care sa testez pulsul medierii la nivel national. Totusi inca numarul celor care doresc cu adevarat sa faca mediere si chiar se apuca sa faca mediere este inca mult sub ceea este nevoie.
Din discutiile pe care le am si le-am avut cu colegii nostri, mai de curand sau mai demult autorizati, reiese foarte clar pozitia reticenta a instantelor cu privire la mediere. Desi au trecut 5 ani si ceva de la aparitia legii medierii, inca nu s-a inteles, de fapt, despre ce este vorba.
Sunt destule instante care inca nici nu au vazut pana acum vreun acord in mediere. Dar aici nu mai este vina lor. Fiindca acordurile in mediere se fac la mediator. nu de catre instante. Din ce am observat, cea mai buna modalitate de a obisnui instantele cu acorduri de mediere, este ca acestea sa fie facute, desigur, la mediator. Numai ca pentru ca un acord in mediere sa fie intocmit, partile trebuie sa ajunga in fata mediatorului. E singura modalitate.
Dar pana sa ajunga partile la mediator, mai sunt niste lucruri de facut. Informarea partilor si construirea relatiei de incredere. Fara aceste doua "ingrediente" este destul de dificil sa ai ambele parti in fata, daramite sa m-ai ajunga si la un acord.
Asa ca singura cale ca instantele sa inteleaga si accepte medierea este ca acordurile in mediere sa ajunga pe masa lor. Pentru simplul motiv ca asa vor invata cum sa procedeze cu ele.
Adultii invata facand nu doar citind.
Si asta este valabil si in cazul lor. Dar mai ales in cazul nostru.
Manualul, asa cum am mai spus, vine si arata ce trebuie sa faca un mediator, pe pasi, ca sa aiba cazuri in mediere.
Asa ca pentru a elimina reticenta instantelor, mediatorii trebuie sa faca un lucru simplu: INFORMARE si MEDIERE.
Inca nu multi dintre noi au constientizat puterea acestui instrument numit INFORMARE. De altfel chiar discutam zilele astea cu o colega mediator-avocat si mi-a spus ca nu a avut nici un caz in mediere pana acum. Dar a avut solicitari, numai ca nu stiut cum sa le abordeze si astfel nu s-a mai ajuns la mediere. Am intrebat-o daca s-a dus sa stea de vorba cu cei care s-au arata interesati de mediere, si mi-a spus ca nici vorba, ca a considerat ca e pierdere de vreme si daca vor aia ceva sa vina s-o caute. Nici nu mai spun ca pe parcursul discutiei la telefon nu mi-a dat posibilitatea sa articulez nici macar o fraza intreaga. A vorbit doar ea. Atunci imi pun intrebarea, cum crede ca va avea macar vreo mediere daca nu stie sa asculte si asteapta ca cei interesati sa invete ei cum e cu medierea si pe urma sa vina s-o caute ?
Asta e "greseala" pe care o fac cei mai multi mediatori. Asteapta sa se informeze partile singure, asteapta ca instantele sa informeze si sa le trimita cazuri in mediere, asteapta ca instantele sa nu mai fie reticente, asteapta sa devina medierea obligatorie si alte asemenea asteptari fara sens.
In manualul meu spun ca mediatorul trebuie mai intai sa-si schimbe mentalitatea si modul de lucru si de ascultare si pe urma sa lucreze la aceste lucruri vis-a-vis si de ceilalti. Altfel manualul meu nu-i va folosi la nimic, fiindca mediatorul trebuie sa si faca ce am scris in el, nu doar sa lectureze.
Nu am pretentia ca manualul ii va ajuta pe toti , desi mi-as dori si le-as dori acest lucru. Unii nu vor putea sa-si schimbe mentalitatea si modul de lucru, unii nu vor dori sau putea sa faca acest lucru, unora nu li se va potrivi sau asa vor crede, unii nu sunt facuti sa faca mediere sau nu au viziunea corecta sa faca asta. Nu e nici problema, pana la urma asa cum spuneam intr-un articol mai vechi, solutia e in mana fiecaruia dintre noi. Iar medierea , pana la urma, este si trebuie sa fie o profesie de vocatie.
Spor la medieri !
Cu stima,
Viorel Danciu - mediator
