Profesia de mediator - o stare de spirit

Profesia de mediator, este inainte de toate, o stare de spirit. O stare de spirit care trebuie sa duca la determinare. Determinare in a fi prezent intre oameni si problemele lor si de a preveni "razboaie" lungi si costisitoare. Intotdeauna un razboi a fost si este mult mai costisitor decat o pace. Nici nu mai vorbesc de eforturile ulterioare de reconstructie. Si asta e valabil in orice fel si orice tip de conflict.

Asa ca mediatorul trebuie sa-si faca simtita prezenta in orice moment sau loc, iar nu sa astepte.

Cand spun ca este o stare de spirit, o spun fiindca traim vremuri conflictuale si e nevoie de noi mai mult ca oricand. Si daca nu simti si nu crezi asta va fi greu. Si pentru noi si pentru cei aflati in conflict.

Asa ca o schimbare de mentalitate e mai necesara ca oricand. Desi unii cred ca nu au nevoie de asa ceva, sau cred ca deja s-au schimbat doar prin faptul s-au autorizat sau pentru faptul ca doar dezbat pe forumuri despre mediere, trebuie sa le spun ca gresesc.

Si gresesc pentru ca unii se cred mai presus decat cei aflati in necazul unui conflict si ii asteapta pe acestia sa-i caute. As spune ca e doar o dovada de orgoliu si mandrie care n-are nimic de-a face cu medierea. Asteapta ca aceia aflati in probleme sa-i caute la birourile lor. Ma intreb si eu, sa-i caute pentru ce?

Atata vreme cat mediatorul autorizat are aceste viziuni, n-o sa faca multe parale. Atat la propriu cat si la figurat. Asta inseamna ca n-ai schimbat nimic sau si mai rau sa crezi ca n-ai nimic de schimbat. Am vazut destui care gandesc asa, iar cei care cred ca nu mai au nimic de schimbat, sunt intr-o mare eroare. Ei sunt cei care au sindromul expertului. Adica cel care crede ca nu mai are nimic de invatat sau de schimbat. Si asta e inceputul sfarsitului. Pacat ca unii au sfarsit sau vor sfarsi inainte de a incepe. Inceputul si sfarsitul sunt unul si acelasi.

Singurele instrumente, cu care te poti evalua ca mediator cu starea de spirit necesara, sunt informarile si medierile. Adica numarul lor. Sunt singurii indicatori care arata daca ai starea de spirit necesara si te-ai schimbat sau ai schimbat ceva in atitudinea ta. Daca te multumesc aceste cifre si poti trai multumit de ceea ce faci, inseamna ca esti acolo unde trebuie. Daca nu, atunci trebuie sa faci altceva. 

A continua sa faci aceleasi lucruri si sa astepti sa obtii alt rezultat, este definitia prostiei.

La recomandarea cuiva, am urmarit serialul Fairly Legal, un serial de 10 episoade in care am vazut si recunoscut starea de spirit care trebuie sa-i fie specifica unui mediator pentru a putea face medieri. Desigur completata de o minte agera, curaj si incredere in tine ca mediator, ca poti face totul ca sa ajuti partile sa ajunga la o intelegere. 

Chiar in legea noastra este o formulare care defineste acest spirit. si anume mediatorul va depune toate eforturile si va face totul ca sa identifice intentia reala a partilor. 

Dar acelasi lucru trebuie sa-l facem si vis-a-vis de noi. Sa depunem toate eforturile si sa facem totul sa devenim MEDIATORI.

Credeti ca voi ati depus toate eforturile si ati facut totul ca sa deveniti mediatori ?

Viorel Danciu - mediator

Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni

Hotararile CdM si Cutia Pandorei

Se pare stimati colegi, si nu doar se pare, ci este deja o realitate, faptul ca CdM a ajuns la limita competentei. Sau, mai precis, scolile de formare acreditate de CdM si care in acest moment controleaza CdM-ul, au ajuns la limita propriei incompetente. Cum, probabil au realizat ca aproape nimic din ce au cursat nu prea functioneaza si ca de fapt cursurile de formare mediatori n-au creat abilitatile necesare in mediere, singura solutie pe care au gasit-o a fost sa-i oblige pe cei autorizati deja sa mai faca ceva cursuri si sa ofere niste puncte care de fapt n-o sa le foloseasca la nimic celor cursati, decat la a ramane pe un tablou la care se uita doar cei de pe el. Desigur ca trebuie sa existe o evidenta a mediatorilor, dar nu tabloul national. Din cate se pare nu prea foloseste la nimic. Nu e decat doar o alta taxa. Din proprie experienta cea mai buna publicitate pe care si-o poate face mediatorul este prin informare(aia gratuita) si prin mediere, bineinteles. Nimeni nu se uita la tablouri. Si in special la cel de pe site-ul CdM. Inca la Conferinta din noiembrie 2010 am auzit discutandu-se ca doar aproximativ o treime din mediatorii autorizati si-au achitat taxa de tablou national, probabil cei proaspat autorizati. Asta a fost un semn pentru mine, ca din ce in ce mai putini mediatori devin  interesati sa achite o taxa pentru un tablou la care nu se uita nimeni. Si pe buna dreptate. Cum CdM este cel care se ocupa si de standardul de formare, ar fi trebuit sa observe calitatea celor care ies pe banda rulanta din cursuri, cati din acestia se autorizeaza si cati profeseaza. Dar daca ar fi facut o asemenea analiza ar fi trebuit sa ia la rost pe cineva si sa schimbe ceva. Dar de ce sa schimbi ceva care produce bani dar in schimb nu scoate nimic de calitate. In lege apare pe undeva ca profesia de mediator e compatibila cu orice alta profesie cu exceptia incompatibilitatilor speciale prevazute de alte acte normative. Ori se pare ca de fapt aceasta profesie nu e deloc compatibila cu orice alte profesii, fiindca abilitatile de mediator trebuie sa la ai dinainte de cursul de formare, fiindca aceste cursuri nu creaza abilitati. Ori nu orice profesie "compatibila" dupa textul legii creaza abilitati, asa cum de altfel se si vede din numarul celor care profeseaza si care sunt foarte putini. Cum au inceput sa-si dea seama ca mediatorul este o profesie de vocatie, e clar ca nu e compatibila cu oricine si orice. Cifrele vorbesc de la sine. Cusati intre 8 si 9000, autorizati 2800, practicanti maxim 50(daca sunt atatia). Interesant, nu ?

Nu am inteles rostul obligarii mediatorilor sa se inscrie in asociatii profesionale daca tot CdM-ul trebuie sa se ingrijeasca de pregatirea continua a mediatorilor. Asta nu mai era treaba CdM. Era treaba asociatiilor profesionale, ca de aia le spune PROFESIONALE. Lipsa de pregatire, in mod clar te duce la limitare si selectia e naturala si asa trebuie sa fie. Cei nepregatiti oricum se vor elimina singuri. Nu mai e cazul  s-o faca CdM. Deja se si intampla. Faptul ca apari pe un tablou nu inseamna deloc ca esti mediator. Pentru asta trebuie sa si mediezi.

Asa ca CdM vazand ca sunt foarte putini cei care profeseaza si diin ce in ce mai putini care se autorizeaza sau platesc taxele, sau gandit cum sa faca sa-i oblige pe mediatori sa mai plateasca niste cursuri, doar pentru a aduna niste puncte care nu le folosesc la nimic si care n-au cum sa  creeze in 2-3 zile niste abilitati, care oricum nu exista. Astfel ca s-au emis 2 hotarari, 2246 si 2247, care n-au facut altceva decat sa deschida cutia Pandorei. Rezultatul nu poate fi decat ca CdM se poate trezi cu o gramada de procese in instanta si nu stiu cum le va face fata. Cred ca un lucru corect din partea lor ar fi sa recunoasca ca nu au viziunea necesara si ca s-a ajuns aici din cauza lipsei intelegerii a ceea ce aveau si au de facut. Amenzi, presiuni si obligatii oricine poate sa impuna si nici nu trebuie sa fii foarte destept pentru asta. Se pare ca tocmai cei care se afla in fruntea CdM nu doresc in nici un fel ca mediatorii sa devina o profesie puternica si respectata si asa sa-si asigure conducerea CdM. Si asta imi arata ca nu au nici un fel de respect fata de noi ci doar ne considera probabil, o vaca buna de muls. Daca cineva trebuie sa plateasca, cu certitudine nu mediatorii sunt aceia. Ci aceia care au adus medierea in starea in care se afla acum, creand false premise si asteptari.  

Daca in 2010 CdM raporta ca la nivel national s-au facut vreo 200 si ceva de medieri , fiind peste 2200 de mediatori, adica nici macar una de caciula, ma intreb oare ce se intrebau ei atunci ? Ei considerau asta un succes ? Imi pare rau s-o spun, dar nu era deloc un succes. Cand simti ca nu faci fata si nu poti face mai mult, pur si simplu e cazul sa pleci. Numai ca in Romania n-o sa vedem repede pe cineva care sa lase locul altcuiva, recunoscand ca este depasit. Prefera sa tina cu dintii de pozitie chiar daca se alege praful de tot. Fiecare se gandeste la interesele lui, fara nici cel mai mic respect fata de oamenii in fata carora este responsabil. In Romania nu exista asa ceva. Nimeni nu e responsabil de nimic. Toti fac ce vor si nimeni nu raspunde. 

Si cei din CdM prin hotararile 2246 si 2247, nu fac exceptie. 

Si-au arata limita propriei incompetente.

Viorel Danciu - mediator autorizat

Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni

Despre medierea obligatorie si titlurile executorii

Deja la aproape 6 ani de la aparitia legii se discuta si se dezbat cele doua subiecte arzatoare si care, se pare, ca impiedica pe unii colegi mediatori sa faca mediere.

Inca nu s-a inteles ca aceste doua, deziderate, daca vreti, sunt sanse nule ca sa se intample si sa devina piatra de temelie a acestei profesii. De fapt tocmai de la lipsa de intelegere a acestor notiuni, care de fapt nici nu au nimic de a face cu profesia noastra, duce la paradoxul ca aproape 2800 de mediatori ( spun aproape fiindca nu toti suntem in oala asta) stau si asteapta sa se intample unul dintre acestea sau chiar amandoua. Adica medierea obligatorie si acordurile in mediere sa fie considerate titluri executorii.

Pai sa  le iau pe rand.

1. Medierea obligatorie. 

Din pacate am o veste proasta pentru cei care asteapta ca medierea,  ca procedura de solutionare a conflictelor sau litigiilor, sa devina obligatorie. Vestea este ca nu se va intampla. De ce? Foarte simplu.

Pentru ca de exemplu cuvantul obligatoriu n-are nimic de-a face cu medierea. Niciodata n-o sa convingem partile sa vina obligate la mediator, si mai mult sa si ajunga la un acord de vointa. Cum, obligate ? Nu mai e vointa lor, e a altcuiva.

Un alt aspect este legat de accesul liber la justitie. Nu poti ingradi accesul orisicui la justitie printr-o procedura extrajudiciara. Si mai ales motivatia nu este corecta. Adica pentru a degreva instantele de numarul de dosare ? 

Nu poti conditiona accesul la justitie pe motiv ca vrei sa degrevezi instanta de numarul mare de dosare. Asta mi se pare cea mai mare ineptie. Si inca unii o mai cred. 

Fiindca tocmai instantele nu-si doresc asta. Asta o doresc doar mediatorii. Suna ciudat, dar asa stau lucrurile. Instantele contrar pozitiilor oficiale, in fapt nu-si doresc degrevarea de numarul mare de dosare.  Adica mai pe sleau, va inchipuiti ca vor renunta la afacerile lor ca sa avem noi, mediatorii, afaceri ? Mda, sigur ca da.
Si cand ma refer la afaceri ma refer la Stat, cei din sistem(stim noi care) si cei care au profesii implicate in sistem.

Chiar presupunand prin absurd, ca de maine medierea devine obligatorie, pot sa afirm cu certitudine , ca acei mediatori care asteapta medierea obligatorie, nu vor avea mai multe medieri ca si pana acum. Adica O.

A face mediere este mult mai mult decat a avea un birou amenajat , unde sa stai si sa astepti sa vina oamenii buluc la tine , si tu doar vei semna stampila si incasa onorarii. Cei care mediaza, chiar stiu despre ce vorbesc.

Un alt aspect care a inceput sa se repete in ultimii 2 ani, si mai ales in perioada de vara, e faptul ca apare cate cineva, care lanseaza pe piata zvonul unor modificari sau se lanseaza vreun proiect despre medierea obligatorie, ca sa dea apa la moara celor care m-ai stateau in expectativa daca sa faca cursul sau nu, sau celor care sunt cursati dar inca nu s-au autorizat. De fapt pe aceasta idee s-a dezvoltat o industrie, unde impozitul pe prostie e destul de mare. Si pe care din ce in ce mai multi il platesc. Probabil ca multi dintre mediatori si viitori mediatori nu cunosc vorba aceea ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".

Daca mediatorii se asteapta ca altii ne vor crea noua conditiile sa facem mediere sau oamenii sa ajunga in mediere trimisi sau pregatiti de altcineva. pot de pe acuma sa se apuce de altceva. 

Am inteles ca unii n-au inteles deloc ce au de facut ca mediatori. Ca sa mediezi nu e de ajuns sa schimbi cateva pareri pe forumuri sau pe Facebook. Acolo poti sa te dai si ceea ce nu esti. Adevarul e ca doar la tine, in biroul de mediator, poti sa arati ce esti si ce faci. Nu pe forum sau pe Facebook.

2. Titlu executoriu

Asa cum reiese si cum se intelege, titlu executoriu inseamna practic o obligatie a cuiva fata de altcineva si care poate avea consecinte din cele mai neplacute in cazul in care cel obligat nu se achita sau nu executa obligatia. Pai si atunci intreb si va intreb, ce are de-a face asta cu acordul de vointa al partilor in mediere unde nimeni nu obliga pe nimeni. Partile implicate fac ceva pentru ca ei asa doresc si nu ii obliga nimeni. Pentru ce e nevoie de un titlu executoriu, cand ei se inteleg ca sa faca ceva fiindca asa e dorinta si placerea lor si nu e cazul sa fie obligati.

Aceasta notiune nu are nimic de-a face si nu tine de domeniul nostru, iar cine doreste un titlu executoriu, e clar ca trebuia sa ajunga in alta parte, nu la mediator. Partile au posibilitatea sa ceara avizul unui notar sau judecator, daca ele doresc si este cazul iar partea cu titlu executoriu nu mai este problema noastra. 

Am sesizat ca aceasta problema apare mai ales la mediatorii de fomatiei juridica ca pregatire, juristi sau avocati. Si pe multi ii impiedica sa faca mediere, sau cel putin o folosesc ca scuza, ca vezi doamne de aia nu pot face medieri, si nu din alte cauze , pe care poate prefera sa le ascunda. Adica intotdeauna cauza este undeva inafara si nu la ei. 

Daca ar fi sa fac o comparatie intre a obtine un titlu executoriu sau sa mediezi si sa ajuti partile sa ajunga la un acord, prima este mult mai usoara. Asta poate s-o faca orice jurist sau avocat si nici nu trebuie sa fie foarte destept.

La a doua incearca multi dar de reusit sunt foarte putini. 

Da buni.

Viorel Danciu - mediator

Presedintele Asociatiei Mediatorilor Ardeleni

Despre bun simt

Mai zilele trecute, fiind la o conferinta si la o lansare de carte, nu spui care, ma intalnesc cu un coleg mediator. Dupa schimbul firesc de amabilitati, intram in discutie si imi spune ca se vorbeste in targ cum ca am fost vazut pe holul instantei uitandu-ma pe listele de sedinte, ca am stat de vorba cu oamenii pe holul instantei si mai mult de atat, stia ca am fost chiar in vizita la o persoana acasa, persoana care era parte intr-un litigiu. 

Si asta, dupa parerea unora, ar fi o dovada clara a lipsei bunului simt din partea mea. Desigur, colegul mediator, dorea din partea mea lamuriri daca sunt adevarate toate acestea.

I-am spus ca tot ceea ce mi-a relatat este foarte adevarat. Am facut acele lucruri doar pentru ca imi faceam treaba ca mediator. Probabil dupa standardele celor care ma urmareau si se ingrozeau de cata lipsa de bun simt dau dovada facand aceste lucruri. Daca a face informari si medieri este o dovada de lipsa de bun simt , probabil ca sunt dintre cei mai rai. Irecuperabil. Cred ca daca colegul iar intreba pe cei care au trecut prin mediere in biroul meu, s-ar putea sa afle cu totul altceva.

Daca ar fi ca succesul mediere sa se masoare doar in "bun simt", in mod sigur as fi pe ultimul loc. In schimb, dupa unele statistici si dupa masurile punitive luate de CdM in ultima hotarare , pot sa afirm fara sa gresesc ca in Romania marea majoritate a mediatorilor au o mare gramada sau tone de "bun simt". Si probabil vor avea si puncte.

Dar n-au medieri.

Desigur fiecare are dreptul sa-si stabileasca propriile reguli de a face mediere. Asa cum este stipulat in lege, si undeva scrie foarte clar, ca mediatorul are dreptul si chiar indatorirea sa faca toate demersurile pentru a informa si a stabili intentia reala a partilor dintr-un litigiu sau conflict, de a participa la mediere. Ma intreb daca aceia care ma judeca ca fiind lipsit de "bun simt", cum se achita de ceea ce am aratat mai sus. Cum afla de un litigiu, cum informeaza partile, cum fac demersurile pentru a afla intentia reala a partilor si cum ii aduc in mediere, daca ei stau in birouri inconjurati de foarte mult "bun simt" ?

As pune chiar intrebarea care situatie e mai lipsita de bun simt :

- atunci cand te duci , te informezi despre un conflict, vorbesti cu partile, ii inviti la informare, faci corect informarea, ii aduci in mediere chiar si dupa 2-3 intalniri si ii ajuti sa ajunga la o solutie care sa-i satisfaca si sa te plateasca multumiti de munca ta ?

- sau in situatia cand stai in birou si astepti sa vina unii sau altii sa te caute, cand stii ca afara sunt 4 milioane de conflicte in instante si alte cateva milioane care mocnesc sau urmeaza sa ajunga in instanta si tu sa nu faci nimic  pentru ca crezi ca ai bun simt ?

E o chestiune la care multi ar trebui sa reflecte si sa decida daca au bun simt sau ar fi mai indicat sa renunte la falsul "bun simt" si sa se apuce de treaba. Dar asta e o decizie personala si individuala. 

Poate ca ar trebui sa lasam mandria si orgoliul la o parte, fiindca astea n-au nimic de-a face cu bunul simt si sa ne uitam atent la aceia care au inteles rolul si pozitia mediatorului in societate si sa facem ceea ce ne-am angajat sa facem. Adica Mediere. 

Oamenii asteapta si au nevoie sa fie informati si sprijiniti... nu  de "bun simt" au ei nevoie, Numai ca se pare ca doar de asta au parte de la majoritatea dintre noi. De fapt bunul simt inseamna sa fii activ si sa vii in intampinarea problemelor lor, sa-i informezi si sa mediezi litigiile dintre ei. Chiar daca li se pare ciudat unora, oamenii inteleg si  aleg sa vina in mediere. 

Nu vreau sa calific pe nimeni ca fiind lipsit de bun simt, si ma refer la cei care stau si asteapta. Dar ii rog sa se uite in oglinda, sa se priveasca bine, sa se intrebe cate mediere au facut in ultima saptamana, luna sau an si daca raspunsul e niciuna sau foarte putine, in timp ce pe holurile instantelor de multe ori e ca in gara, atunci sa se intrebe cine e cu adevarat lipsit de bun simt. 

Sau ar trebui sa se intrebe: Oare mi se potriveste aceasta profesie ?
Cred ca e mult mai importanta intrebarea asta...

Viorel Danciu - mediator