Recunostinta

Recunostinta este unul din lucrurile pe care nu le vom intalni prea des in zilele noastre. Si asta ma face sa-mi amintesc o mica istorioara pe care as vrea sa o impartasesc si celor care arunca o privire pe blogul meu.

Se spune ca Dumnezeu s-a gandit sa dea o masa la care sa invite toate calitatile, ca sa se ospateze si sa mai schimbe pareri, despre noi, oamenii.

Si asa, a inceputul ospatul si distractia, Dumnezeu fiind atent si avand grija ca toti invitatii sa se simta bine.

Dupa mai multe ore de chef, discutii si distractie, Dumnezeu a observat ca doi dintre oaspetii de la masa, desi stateau de cateva ore unul langa altul, nu schimbasera nici doua cuvinte. I-a pe chemat pe cei doi oaspeti la el, si i-a intrebat daca este vreo problema, dorind sa afle care este motivul pentru care sunt asa tacuti.

Cele doua calitati, i-au raspuns Domnului astfel : Doamne sa ne ierti fiindca nu ne-am putut comporta dupa asteptarile Tale, dar noi suntem Bunavointa si Recunostinta, iar noi Marite Doamne, nu ne cunoastem fiindca NU NE-AM INTALNIT NICIODATA ! Acesta este motivul pentru care nu am putut schimba nici macar doua vorbe.

Interesant, nu-i asa? 

De ce am tinut sa va spun aceasta mica istorioara asa de plina de talc? Fiindca azi m-am intalnit cu una din fostele mele colege care a facut parte din echipa manageriala formata de catre mine cand eram director la o multinationala, si care acuma ocupa pozitia de director de agentie. Atunci, in urma cu 4 ani ,  cand mi-am format echipa de manageri, le-am spus ca doresc sa sa-i pregatesc ca in orice moment, oricare din ei sa fie in stare sa ocupe aceasta functie daca va fi nevoie. Nu sunt o fire vanitoasa, ca sa cred ca eram in acea functie pe viata, si nici nu vroiam sa ma cramponez de acel scaun daca ar fi fost la o adica sa fie. Atunci, ei n-au inteles de ce am spus asta, dar azi 3 din cei 4 manageri formati de mine sunt directori de agentii in doua companii multinationale. Fosta colega , cu care m-am intalnit, mi-a multumit pentru ce facusem in urma cu 4 ani. Multumiri am primit si de la celalalte 2 colege care au ajuns in aceasi functie. Am simtit un sentiment placut de multumire si de bucurie. 

O spun si fiindca este firesc ca unii dintre noi, mediatori autorizati au indoieli si suspiciuni vis-a-vis de oferta mea. Unii isi iau inima in dinti si ma contacteaza. E un semn bun, ca unii chiar doresc sa faca din mediere profesia lor de baza. 

Mi-as dori ca sa fim mai uniti chiar daca e greu si nu ne cunoastem, dar partea frumoasa e ca nu avem nimic de pierdut si nu ne impiedica nimeni sa facem ce dorim.

Eu mi-am aratat disponibilitatea si am si primit emailuri si telefoane din tara si le-am raspuns la fiecare, norocul meu ca au fost doar cativa , ca daca erau zeci sau sute nu stiu cum faceam fata.

Asa ca mi-as permite sa va sugerez urmatorul lucru : incercati sa va intalniti acolo la voi, pe plan local cat mai multi. Nu are importanta daca faceti parte sau nu dintr-o asociatie sau alta. Trebuie sa spun ca intr-un fel asociatiile n-au facut decat sa ne dezbine. Eu personal nu m-am inscris in nici una. si nici nu ma grabesc sa o fac. De aceea va spun intalniti-va si discutati. 

Asa cum am aratat in oferta mea , in momentul in care sunteti mai multi intr-o locatie sunt dispus ca sa ma deplasez si sa va ofer un training de 2 zile despre cum sa faceti ca sa ajunga partile la voi si sa ajungeti la mediere si sa va puteti castiga existenta doar din asta. Veti deveni atat de liberi si relaxati, pe cat de mult doriti.

Mei imi place ceea ce fac, dar mai mult de atat imi place sa fiu eficient asa ca, dat fiind ca puterea sta in numere mari, este bine sa va adunati cat mai multi. Si sa ma anuntati cand sunteti dispusi sa sacrificati un weekend sau 2 zile in saptamana si vom stabili detaliile. Si daca ma chemati, va promit ca voi veni. 

Si nu am nici un dubiu ca imi veti multumi. Doar cei care vor dori...

Viore Danciu - mediator