Stateam odata la un pahar de vorba cu cineva, si discutam vrute si nevrute. La un moment dat, a venit o intrebare, care m-a surprins. Persoana m-a intrebat daca am fost vreodata fericit. Incercand sa ma gandesc la un raspuns, am intrebat la randul meu: "dar de ce ma intrebi acest lucru?". Mi-a raspuns ca ea, persoana , n-a fost niciodata fericita. In timp ce imi raspundea si explica de ce e nefericita, bineinteles dand vina pe altcineva, ma gandeam la mine incercand sa-mi dau seama, nu daca am fost fericit, ci daca am fost sau m-am simtit vreodata nefericit. Desigur ca era deja randul meu sa raspund, asa ca i-am raspuns : "stii poate o sa para ciudat, dar eu niciodata nu m-am simtit nefericit. Nici macar in momentele dificile."
Nu ma gandisem niciodata, pana in acel moment, la acest lucru. Cand am ajuns acasa, fiindca intrebarea imi ramasese in minte, am incercat sa-mi dau seama de ce nu m-am simtit niciodata nefericit. Si am ajuns la o explicatie simpla, asa cum, de regula, toate lucrurile care par complicate, in fapt, au o explicatie foarte simpla.
Am realizat ca nu m-am simtit niciodata nefericit pentru ca eu am fost cel care mi-am creat propria fericire sau premisele de a fi fericit sau multumit. In fapt fericirea este o stare relativa, creata de mintea si in mintea omului. Ceea ce il face pe unul fericit poate sa-l faca pe altul profund nefericit. Ceea se intampla in mintea fiecarui om, doar el poate controla: a gandi, a planifica si a actiona. Sau doar o parte din acestea, ori nici una. Daca doar gandesti dar nu actionezi, e ca si cum n-ai gandi. Sau sa actionezi fara sa gandesti.
Pe undeva prin Constitutia USA scrie ca toti oamenii au dreptul la fericire. Dreptul, nu obligatia. Nu poti obliga pe cineva sa fie fericit. O obligatie nu inseamna fericire. Cum ar fi sunat: toti oamenii au obligatia sa fie fericiti. Cum sa-i obligi sa fie fericiti ?
Asa ca, aceia care au compus textul acelui act, au stabilit ca toti oamenii au dreptul sa fie fericiti. Ce n-au spus in acel document este, ca sta doar in puterea fiecaruia dintre noi, sa fim fericiti sau nefericiti. Cu alte cuvinte suntem direct responsabili si singurii artizani ai propriei fericiri sau nefericiri.
Fiecare dintre noi, am venit pe lume singuri si plecam singuri. Intre aceste doua evenimente, avem de facut un singur lucru. Sa ne construim fericirea sau nu. Persoanele care apar vremelnic in viata noastra, pot sa ajute la fericirea noastra sau sa ne faca nefericiti, dar nu e vina lor. Ele sunt responsabile de propria lor fericire, care cateodata poate sa insemne nefericirea celorlalti. Si asta pentru ca le dam noi voie.
Daca ar fi sa aplic aceasta filozofie, daca vreti, la profesia noastra de mediatori, pot sa afirm fara sa gresesc ca multi dintre colegii nostri sunt profund nefericiti si nemultumiti, la fel ca si interlocutoarea mea de la inceputul acestui articol, pentru ca ei considera ca altii sunt responsabili de faptul ca sunt nefericiti. Ei nu trebuie sa faca nimic, ci altii trebuie sa faca si sa munceasca ca ei sa fie fericiti.
Numai ca aici avem o problema. Ceilalti n-au venit pe lumea asta ca sa ne faca pe noi , mediatorii fericiti si multumiti, ci pentru ca ei sa fie fericiti si multumiti. Nici avocatii, nici legiuitorii, nici judecatorii, nici formatorii, nici macar jumatatile noastre sau cei apropiati noua.
Mediatorul trebuie sa lucreze ca sa-si construiasca propria fericire si nu altcineva. Altcineva are alta treaba de facut. Lucreaza la fericirea lui si probabil este dispus sa faca asta.
Oare cati dintre noi sunt dispusi sa faca asta ?
Este clar ca daca mediatorii nu lucreaza la a-si construi fericirea profesionala si personala, vor fi profund nefericiti. Si nu pot da vina pe nimeni. Se spune ca jumatate din destin il primesti, jumatate il construiesti. Suntem in a doua jumatate, dragi colegi. Si avem mult de munca la a construi destinul si fericirea profesionala ale fiecaruia dintre noi
E o intrebare importanta zic eu, pentru fiecare, daca suntem impliniti si fericiti profesional sau daca mai avem de lucrat la asta ?
Asa ca, nu va fie teama. Fiti fericiti dragi colegi.
Viorel Danciu - mediator
Presedintele AMA - Asociatia Mediatorilor Ardeleni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu